AFIN

*
AFIN




Vaccinum myrtillus Fam. Ericaceae.
Denumiri populare: afene, afin de munte, afine
-negre, afinghi, asine, coacă, cucuzie, pomişoare
În tradiţia populară: este preţuit pentru fructele sale
dulci-acrişoare, la culesul cărora în iunie-iulie, se folosesc în
multe părţi piepteni speciali.
Din afine se prepară băuturi răcoritoare şi alcoolice
(sirop şi afinată) şi produse alimentare (gem, marmeladă)
Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar în trecut
se folosea la vopsitul firelor şi ţesăturilor.
În zonele montane, fructele uscate sau plămădite în
rachiu se întrebuinţau în mod curent contra diareei. Din
ramurile cu frunze, lăsate să se usuce, uneori în amestec
cu alte plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru
diaree, dureri de stomac, crampe ci şi în boli de piept şi
de inimă. În unele părţi contra diareei se făceau turte din
afine şi făină din sâmburi de măsline, care se dădeau
bolnavului să le mănânce, fierte în amestec cu frunze de
mesteacăn, laur (Datura stramonium) şi traista
ciobanului, se foloseau contra diabetului.
Compoziţie chimică: frunzele conţin arbutină, tanin,
derivaţi flavonici, derivaţi antocianici, hidrochinonă,
mirtilină, ericolină, neomirtilină, etc; fructele- tanin, pectine,
mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina B1, B2, C, E,
PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic,
malic, lactic, principii bacteriostatice..
Acţiune farmaceutică; au proprietăţi astringente în
fructe există şi proprietăţi antibiotice, antiseptice,
bacteriostatice, scade zahărul din sânge, antidiareic, diuretic,
antiseptic urinar, creşte acuitatea vizuală, adjuvant al
diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal,
antihelintic, creşte acuitatea vizuală, antiseptic urinar,
adjuvant în tratarea diabetului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: frunzelediabet,
afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte,
ateroscleroză, balonări, candidoze, cistite, diaree, enterită,
gută, infecţii urinare, reumatism.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: Fructeleafecţiuni
buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte,
anorexie, arsuri, ateroscleroză, azotemie, balonări, bronşite,
cancer (preventiv), candidoze, cicatrizarea rănilor, cistite,
colesterol mărit, colibaciloză, convalescenţă, cosmetică
(tratamente), cuperoză, dermatite (diverse), diabet, diaree,
dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentaţie şi
putrefacţie, faringite, gută, hemoroizi, hepatită, hipertensiune,
imunitate scăzută, infecţii urinare, insuficienţă biliară,
metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiurază,
prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febră
tifoidă, tulburări de circulaţie, tuberculoză pulmonară,
ulceraţii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.
Preparare; frunze- 2 linguriţe de frunze mărunţite se
vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară, se bea în cursul unei zile.
-2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi
se fierb apoi timp de 15 minute. Se folosesc la tratarea
diareei, antiseptic urinar şi uşor diareic.
Fructele- 2 linguriţe de fructe se vor pune la 500 ml
apă. Se va fierbe la foc mic 30 minute. Se va bea călduţ în
decursul unei zile.
-2 linguriţe de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apă de
seara până dimineaţa la temperatura camerei. A doua zi se va
bea în decursul zilei.
-2 linguriţe de fructe uscate se vor pune la 250 ml apă. Se
fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni
pe zi.
-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahăr la fiert.
Se ţin timp de 30 minute, după care se pun în sticle cu gura
mai largă. Se închid bine şi se pot folosi în tot cursul anului.
-1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahăr. Se fierb
apoi până se leagă siropul. Se pot folosi în tot cursul anului la
diferite băuturi răcoritoare.
-Fructe uscate se vor transforma în praf cu ajutorul râşniţei de
cafea. Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă. Se
va ţine timp de 10 minute, după care se înghite.
-Gemuri şi dulceţuri se pot face conform reţetelor
tradiţionale. Se iau câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Tinctură (se poate face şi din frunze la diabetici) se folosesc
fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite şi 5 părţi alcool
alimentar de 70. Se ţine 15 zile, apoi se vor strecura. În
timpul celor 15 zile se va agita des şi se ţine la temperatura
camerei. Se va lua câte 20 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi
diluată cu puţină apă.
-Vin- la 1 litru de vin de struguri de bună calitate se vor pune
50 g de fructe proaspete zdrobite. Se lasă timp de 8 zile la
temperatura camerei agitând des. Du aceia se va strecura şi se
complectează lichidul obţinut tot cu vin la un litru. Se va
putea consuma copii câte o linguriţă de vin, iar adulţi până la
un păhărel de 50 ml de 3 ori pe zi. Se preferă să se consume
înainte de mese cu 15 minute.
-Lichior- la 500 ml de votcă de 40se va pune 50-100 ml
tinctură de afine. Se va putea consuma câte un păhărel (50
ml) de 3 ori pe zi.
-Afinată.(nu se va consuma de diabetici) peste fructele de
afine zdrobite se va pune zahăr. La 1 kg de afine se va pune 1
kg de zahăr. Se ţin în damigeană sau o sticlă mai mare timp
de 7-8 zile. Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leagă la
gură doar un tifon pentru a nu intra muştele sau alte insecte.
Se va pune după 8 zile 1 litru de alcool alimentar de 80. Se
mai lasă apoi cu alcool timp de 10 zile, după care se va
scurge sucul dar nu în totalitate. Lichidul rezultat va fi pus în
sticle ermetic închise. Lichidul, acesta se poate păstra foarte
mult şi cu cât trece timpul va primi o savoare mai deosebită.
Peste fructele lăsate se mai poate pune votcă la 40şi se mai
lasă timp de 20 de zile după care se poate filtra şi se pune în
sticle închise ermetic. Se poate folosi câte un păhărel la
nevoie de 3 ori pe zi. Este foarte eficient. Se poate folosi şi
diluat.
Administrare pe afecţiuni.
Afecţiuni buco-faringiene:
Având în vedere faptul că în aceste afecţiuni apar de
obicei leziuni foarte dureroase şi cu alte produse de asemenea
se produc dureri, se va face o cură cu fructe proaspete, care
pe lângă faptul că vindecă afecţiunea pot şi să întărească
imunitatea organismului, având în vedere că fac acest lucru
fără dureri. Se va consuma pentru aceasta câte 100 g de fructe
de 3 ori pe zi, (15-30 zile).
Se mai poate folosi-dar rezultatele sunt mai modesteceaiul,
pudra din fructe sau frunze. Se va căuta ca în aceste
cazuri să se ţină ceaiul cât mai mult în gură. La fel se va
proceda şi cu praful (din frunze sau fructe). Se mai poate
combina cu ceaiul de busuioc şi se îndulci cu miere polifloră.
La această afecţiune este foarte utilă mierea care se va
consuma cât mai des în cursul zilei luată sub diferite forme.
Afecţiuni coronariene.
Indiferent de tipul afecţiunii este foarte util consumul
fructelor proaspete sub formă de cură, sau pulbere care se va
obţine din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri
sau alte forme (tincturi, praf, etc) din următoarele plante:
traista ciobanului, păducel, roiniţă, vâsc.
Se poate face un tratament de lungă durată în funcţie
de tipul afecţiunii şi de vechimea bolii, dar şi de
medicamentele care se consumă. Combinaţia aceasta de
plante poate să facă inutilă folosirea altor medicamente
sintetice. În toate cazurile când este vorba despre o afecţiune
cronică, se va încerca şi aplicarea unui tratament naturist care
s-ar putea foarte bine să aducă o îmbunătăţire a stării de
sănătate sau chiar vindecarea, mai ales dacă se face cu toată
seriozitatea.
Infuzia din frunze se va bea fracţionat câte 500 ml pe
zi. Este un protector al vaselor capilare, foarte util în toate
afecţiunile inimii. Se poate lua şi în diferite combinaţii cu alte
plante.
Plante care ajută sistemul nervos: talpa gâştei, roiniţă,
rozmarin, valeriană, sunătoare.
Plante cu acţiuni cardiotonice: traista ciobanului,
păducel, vâsc, lăcrămioare.
Antocianinele din fructele de afine se folosesc în
industria de medicamente pentru obţinerea medicamentelor
care au acţiune venotonică şi mai ales de reglare a
permeabilităţii capilare, lucru foarte util în toate afecţiunile
coronare.
Afte: vezi afecţiunile bucale (are acelaşi tratament).
Arsuri: principiile active atât din frunze cât şi din
fructe sunt astringente şi antiseptice. Înseamnă că ajută la
strângerea ţesuturilor, contribuind la vindecare şi cu atât mai
mult având şi principii antibiotice fac să se distrugă o serie de
microbi. Pentru uz extern se vor folosi cantităţi duble la
ceaiuri în comparaţie cu tratamentul intern. Tinctura se poate
dilua cu apă în funcţie de sensibilitate. Se preferă maceratul
sau infuziile care sunt foarte utile.
Anorexie: fructele consumate crude o perioadă cât mai
lungă ajută la refacerea poftei de mâncare. Se poate în afara
sezonului să se folosească însă tinctura sau chiar afinata. Se
mai poate asocia însă la această afecţiune şi o serie de plante
amare din plante ca : genţiana, ţintaura, pelin, etc. Cu acestea
se vor face ceaiuri care vor ajuta la o mai puternică eliminare
de sucuri gastrice şi biliare şi prin aceasta vor mări pofta de
mâncare.
Ateroscleroză: această afecţiune este foarte greu de
tratat fără un regim alimentar adecvat. Afinele însă sub orice
formă, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot da în
reuşita unui tratament şi implicit pentru vindecare. Afinele
sunt renumite pentru faptul că scad zahărul din sânge. Scad
de asemenea nivelul colesterolului „rău”. Tot ele mai ajută la
curăţirea arterelor şi venelor sau al capilarelor, lucru ce va
face ca locul afectat să fie mai bine irigat cu sânge şi în acest
fel contribuind la o vindecare mai rapidă. Se mai poate folosi
şi ardeiul iute sub formă de frecţii în dureri pentru
intensificarea circulaţiei sângelui. De asemenea ceaiuri de
castan, vâsc, sulfină, păducel pot ajuta şi ele.
Azotemie: infuzii, decocturi, suc, sirop, dulceaţă,
afinată în cantităţi de câte 2 ceaiuri pe zi sau câte o linguriţă
de sirop sau dulceaţă sau câte 10 ml de tinctură luat de 3 ori
pe zi în funcţie de ce aveţi la îndemână. Se va face o cură de
30 de zile timp în care se va lua concomitent şi tratamentul
instituit de medicul curant.
Menţionăm faptul că afinele sub orice formă sunt un
bun antibiotic pentru agenţii patogeni de la nivelul renal.
Balonări: în acest caz fructele sub orice formă,
proaspete sau praf sunt foarte utile. În cazul fructelor
proaspete se vor consuma 100 g de fructe de 3 ori pe zi.
Praful din fructe uscate se poate lua câte o linguriţă de 3 ori
pe zi. Toate acestea sunt utile în cazul balonărilor. Mai
menţionăm şi alte ceaiuri care se pot face din : chimion,
fenicul, busuioc, etc.
Pe abdomen se pot pune în acest caz comprese calde
pentru calmarea durerilor.
Bronşite: în aceste afecţiuni se folosesc fructele pentru
că sunt bactericide şi antiseptice. Se vor folosi sub diferite
forme care vă sunt la îndemână. Se mai poate să vă fie de
ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciuboţica cucului sau
lichenul de Islanda cu care se vor face ceaiuri îndulcite cu
miere şi se consumă calde.
Tot mierea în combinaţie cu suc de lămâie şi apă este
indicată, pentru a mării cantitatea de vitamina C care poate
ajuta la aceste afecţiuni. Se mai pot face inhalaţii sau băi cu
esenţe de brad, mentă, etc. Notăm de asemenea foarte util
ceaiul de scai vânăt, cu o linguriţă de tinctură de afine, sucul
de la o jumătate de lămâie cu miere. Se pot bea 3 astfel de
ceaiuri pe zi alternând între ele însă este preferabil să se
consume înainte de mese.
Candidozele- apar frecvent la cei care au făcut
perioade lungi de tratament cu antibiotice. Aceste afecţiuni
trec cu ajutorul curei de fructe de 100 g de 3 ori pe zi- se va
ţine aceasta timp de 30 de zile. În lipsa fructelor proaspete se
pot lua infuzii din frunze sau decocturi din fructe. Se poate de
asemenea lua praf de fructe după masă să se ţină în gură
pentru 10 minute, apoi să se înghită cu apă. Dacă nu aveţi
puteţi să faceţi infuzii şi din frunze, câte un ceai de 3 ori pe
zi. Atenţie însă la constipaţie pentru că toate acestea sunt
constipante şi ar fi foarte bine să vă alimentaţi în timpul
acestui tratament cu o alimentaţie laxativă.
Cancer: -preventiv- toţi cei care au în familie pe
cineva suferind de cancer, sau chiar sunt suspectaţi de
anumite forme de cancer, este bine să consume fructe de afine
sub formă de cură timp de 20 de zile pe an. În acest caz se va
consuma câte 100 g de 3 ori pe zi.
Cicatrizarea rănilor: ceaiul din frunze sau chiar
frunzele cu care s-a făcut ceai (cataplasme) ajută la o mai
rapidă cicatrizare a rănilor. Aici notăm faptul că din 10 g de
praf care se vor amesteca cu 50 g de grăsime ( unt fiert
clarificat, untură, etc) fiert pe baia de apă timp de 3 ore, apoi
strecurat, dă o bună alifie care este mai eficientă dacă se
aplică de 2 ori pe zi, mai ales dacă aveţi posibilitatea să
puneţi în ea şi puţin propolis brut (se încălzeşte apoi pe baia
de apă) sau răşină de brad, caz în care va trebui să fie
strecurată deoarece răşina de brad poate să aibă impurităţi.
Cistite: se pot face infuzii sau alte forme galenice din
frunze cu concentraţie dublă. Cu acestea se vor face spălături
vaginale de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea
ceai de cel puţin 2 ori pe zi. Notăm aici combinaţia care se
poate face cu flori de gălbenele sau cu flori de coada
şoricelului- caz în caz în care se pot lua intern şi să se
folosească şi în spălături, combinaţia fiind mai eficientă. Se
mai pot folosi de asemenea ovule de propolis de la Apicola)
se de asemenea se va feri de frig şi umiditate. Se va întări de
asemenea imunitatea organismului.
Colesterol mărit: pe lângă faptul că fructele curăţă
pereţii arterelor ajută şi la eliminarea colesterolului „rău” din
organism. Se pot consuma în orice cantitate şi sub orice
formă. Curele în special de fructe nu strică nimănui, în afară
de cele cu alcool care nu se vor lua în cantităţi mari. Restul se
poate folosi oricât de mult. Fructele conţin foarte mult
potasiu şi au foarte puţine calorii, lucru care trebuie cunoscut
de cei care fac tratament cu acest produs.
Colibaciloză: ori care din preparatele din fructe sau
chiar din frunze sunt utile la combaterea acestei afecţiuni. De
fapt prima acţiune este la nivelul stomacului şi intestinelor,
ori dacă vom analiza folosirea acestei plante, în istoricul ei
vom constata că prima dată a fost folosită pentru acţiunea ei
asupra stomacului şi intestinelor. Abia după ce s-a analizat cu
atenţie compoziţia chimică, s-a descoperit că planta poate fi
utilizată şi în alte afecţiuni. Într-adevăr această afecţiune trece
relativ repede (10 zile) cu oricare din tratamentele cu afin.
Indiferent că avem o afecţiune acută sau chiar cronică ea va
trece cu această plantă. Bine-nţeles că este indicat să se
consume în timpul tratamentului şi iaurt, care contribuie
foarte mult la refacerea florei microbiene utile intestinelor şi
în acest fel boala va trece mai repede. Notăm şi la această
afecţiune că în cazul folosirii şi a preparatelor din farmacia
stupului (propolis, miere, păstură, lăptişor de matcă, apilarnil,
etc) această afecţiune va trece mult mai repede şi în plus se
va întării imunitatea organismului.
Convalescenţă: după orice afecţiune indiferent de
natura localizării sau de alte considerente, este foarte util să
se facă un tratament cu fructe de afine care vor contribui la
dispariţia a o serie de efecte secundare care pot să fie după
tratamentele aplicate cu medicamente. Se va face o cură de
minimum 10 zile cu oricare din preparatele din fructe pe care
le aveţi la îndemână.
Cosmetică: se pot folosi atât frunzele cât şi fructele
sub diverse forme (măşti, comprese, cataplasme, spălături,
etc) în special pentru efectul astringent şi antibacterian la
toate tipurile de ten.
Se amestecă în funcţie de tipul de ten cu smântână,
lapte, o parte de plante cu 2 părţi din acestea din urmă, se ţine
o parte pe faţă timp de 20 de minute, apoi se va spăla cu apă
caldă. Este foarte eficient în special pentru riduri. Se mai
poate combina cu tărâţe, caolin, argilă, etc, în funcţie de
afecţiune sau de tipul tenului. În cazul tenului uscat însă nu se
va folosi în nici un caz tinctura care usucă şi mai tare tenul.
Tinctura este însă foarte potrivită la tenurile grase.
Tratamentele acestea cosmetice se vor putea face atât
la centrele specializate cât şi la domiciliu.
Cuperoză: în acest caz se vor folosi frunzele din care
se va face un ceai (4 linguriţe mărunţite la 250 ml apă
clocotită), după strecurare se vor pune comprese pe locurile
afectate, de 2 ori pe zi. Este foarte utilă în acest caz aplicarea
uleiului de Ricin cald local. De asemenea se mai pot folosi cu
mare succes o serie de ceaiuri din: vâsc, păducel, sulfină.
Diabet: se recunoaşte că această plantă este
indispensabilă celor care sufere de această afecţiune. De fapt
afinul este denumit insulina vegetală. Fără această plantă nu
se poate efectua un tratament corect al diabetului.
Notăm doar faptul că se poate folosi absolut orice
formă de preparat care nu conţine zahăr sau miere. Se vor
combina însă şi cu ceaiuri de: cozi de cireşe, păstăi de fasole,
brusture, mesteacăn şi alte plante care pot contribui la
diminuarea zahărului din sânge şi la o mai bună funcţionare a
pancreasului.
Diaree: cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate
scăpa foarte uşor de acest simptom destul de frecvent. Notăm
doar faptul că şi în cazul în care este vorba despre o infecţie
sau chiar o toxiinfecţie alimentară este util tratamentul cu afin
deoarece acesta poate să distrugă eventualii germeni
patogeni. Se va folosi orice formă de preparat aveţi la
îndemână, atât timp, până se restabileşte normalizarea
scaunului. În cazul diareei, de foarte multe ori o singură
linguriţă de tinctură poate să rezolve rapid acest simptom atât
de neplăcut. În cazurile în care este perturbată grav flora sau
există o serie de agenţi patogeni mai puternici, se va face un
tratament de mai lungă durată, caz în care este indicat să se
folosească şi tinctura de propolis şi de asemenea se poate
consuma iaurt care ajută la refacerea florei microbiene utile a
aparatului digestiv.
Dizenterie: în această afecţiune sucul din afine sau
tinctura sunt foarte utile. Se va lua doar cu aprobarea
medicului curant care tratează această afecţiune.
Eczeme: în acest caz compresele cu frunze fierte sau
chiar cu fructe sunt de mare ajutor. Se pot face creme care să
ajute la o serie de eczeme sau alte afecţiuni dermatologice
(50 g grăsime cu 10 g de plantă mărunţită indiferent că sunt
fructe sau frunze) se fierb pe baie de apă, se strecoară, se
aplică de 2 ori pe zi după o prealabilă spălare.
Edeme: datorită faptului că afinele şi preparatele din
afine curăţă arterele şi capilarele sunt foarte indicate.
Suplimentar mai putem spune că aceste fructe conţin mult
potasiu şi deci sunt indicate în tratarea oricăror edeme.
Tratamentul extern se poate face cu cataplasme de
frunze de afine sau de brusture.
Remarcăm de asemenea că scoarţa de soc (ceai din 2
linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă. Se fierbe 15
minute) este foarte util atât intern cât şi extern. Se poate
combina foarte bine cu afinele.
Enterite- indiferent că sunt de fermentaţie sau de
putrefacţie se pot vindeca prin folosirea afinelor sub orice
formă. Se va face tratament până la deplina vindecare
indiferent că este vorba despre o afecţiune cronică sau una
acută.
Faringita: ceai din frunze sau fructe se va consuma
călduţ cu înghiţituri mici. Se poate combina la această
afecţiune cu ceaiuri de lichen de Islanda şi nalbă. Primul
pentru efectul antibiotic şi al doilea pentru efectul emolient.
Se vor putea de asemenea face băi sau inhalaţii cu esenţă de
brad şi comprese sau cataplasme din frunze de afin.
Gută: oricare din preparatele din afin ajută. Se va
folosi însă ceai de lămâie, frunze de mesteacăn, frunze de
frăguţe, frunze de frasin, etc.
Hemoroizi: o cură cu produse din afin sub orice
formă. De asemenea se vor face băi locale cu ceai concentrat
don frunze de 2 ori pe zi, sau cel puţin după fiecare scaun
obligatoriu. Intern ajută pentru că reglează activitatea venelor
contribuind la curăţirea lor.
Hepatită: afecţiunile hepatice de orice natură sunt
influenţate în bine deoarece acţiunea acestei plante este una
de curăţire a sistemului sanguin şi prin aceasta implicit una
de curăţire a ficatului.
Hipertensiune: potasiul din fructe menţine echilibrul
fluidelor din organism, lucru care ajută foarte mult celor cu
această afecţiune. Se mai pot însă folosi şi alte preparate sau
soluţii.
Imunitate scăzută: o cură cu fructe de 20 de zile este
foarte indicată, în această afecţiune. Indiferent însă dacă se
vor folosi sub formă de tinctură sau altă formă toate sunt utile
mai ales dacă se va combina şi cu Echinaceea şi cu o serie de
produse ale stupului.
Insuficienţă biliară: în acest caz este indicată cura de
20 de zile cu afine proaspete câte 100 g de trei ori pe zi, fiind
cea mai utilă.
Metroragii: se vor consuma ceaiuri din afine câte 3
ceaiuri din afin pe zi. Este foarte util ca să se combine aceste
ceaiuri cu coaja de stejar sau creţuşcă.
Micoze: fructe sau frunze şi sub orice formă este util
oricare din produsele cu afine. Această plantă este foarte utilă
la vindecarea acestei afecţiuni.
Obezitate: unii vor crede că glumim recomandând
afine în obezitate. Întradevăr afinele pot să constipe şi se
cunoaşte că în majoritatea cazurilor pentru obezitate se dau
tocmai tratamente laxative. Ei bine există şi cazuri când este
perturbat grav sau mai puţin grav tranzitul intestinal.
Afinele sunt cele care refac cel mai rapid traficul
intestinal reglându-l atât în constipaţie cât şi în cazul diareei.
În plus afinele reduc zahărul din sânge, ori majoritatea
obezilor sunt mari consumatori de dulciuri.
Oxiurază: fructele de afine consumate pe stomacul gol
câte 100 g pe zi, în cure de mai multe zile la rând constituie
cea mai uşoară metodă de a scăpa de oxiuri. Se poate
combina cu clisme făcute cu pelin.
Oftalmologie: mirtilina este responsabilă de o mai
bună funcţionare a muşchiului ocular. Deci consumul
fructelor de afine care conţin această substanţă pot ajuta prin
aceasta şi alte substanţe care le conţin la foarte multe
afecţiuni oculare. Se va consuma în aceste cazuri cu cât mai
mulţi morcovi consumaţi împreună cu afine. Se pot consuma
cruzi, sub formă de suc sau raşi. De asemenea afinele sunt un
bun antibiotic natural.
În cazurile de afecţiuni ale pleoapelor se vor pune
comprese cu ceaiuri călduţe pe ochii închişi de 3 ori pe zi.
Prurigo (mâncărimi): În toate cazurile se va face un
macerat în oţet. La 1 litru de oţet preferabil de mere şi miere,
se vor pune 50 g de frunze mărunţite de afine. Se lasă
acoperit pentru 8 zile apoi se strecoară. Se vor tampona
zonele cu mâncărimi cu o vată îmbibată în acest oţet aşa cum
este sau în cazul în care ustură se va aplica diluat.
Rectocolite: indiferent de forma sub care se prezintă
sunt indicate fructele de afine sub orice formă. Se pot face
însă şi băi cu infuzii din frunze de afine care sunt foarte utile
atât în băi cât mai ales în clisme.
Retinopatii: vezi oftalmologie.
Reumatism: ceaiul din frunze de 2 ori pe zi câte o cană
se bea intern. Pentru dureri se va folosi ardeiul iute.
Stomatită: vezi afecţiunile buco-faringiene.
Febra tifoidă: aici este vorba despre o afecţiune foarte
gravă, care poate fi tratată la spital însă se pot folosi şi
fructele de afine sub orice formă, pentru că distrug microbii şi
refac flora intestinală.
Tulburări de circulaţie: se va face o cură cu fructe de
afine sub orice formă ar fi de minimum 30 de zile. Se mai
poate adăuga însă şi o serie de plante care au acţiune
puternică asupra sistemului sanguin: arnică, sulfină, castan,
etc. Se pot face băi, cataplasme sau chiar luat intern.
Tuberculoză pulmonară: consumul fructelor câte 150-
200 g de 3 ori pe zi o perioadă mai lungă contribuie la o mai
rapidă vindecare, dacă se face concomitent cu tratamentul
medicamentos şi cu o hrănire corespunzătoare a
organismului, plus odihna care este foarte importantă la
această afecţiune. În trecut când nu erau atâtea medicamente
puternice se baza tratamentul doar pe odihnă şi hrană.
Ulceraţii cronice: în cazul ulceraţiilor cronice se poate
folosi foarte bine cataplasma din fructe proaspete. Acestea se
zdrobesc, se aplică local apoi se pansează peste aceste fructe.
În cazul leziunilor trebuie totuşi să se pună o faşă între fructe
şi rană, pentru a nu intra fructe în rană, mai ales dacă rănile
sunt mari. Se vor schimba o dată pe zi după o temeinică
spălare cu apă călduţă din ceaiuri medicinale.
Uremia: vezi guta.
Uretrite: acelaşi tratament ca în cistite
Viroze: se va face tratament cu fructe de afine timp de
30 de zile zilnic fie fructe fie ceai sau sirop. Se poate folosi
chiar tinctura.

Ridichea neagra

Ridichea neagra, leacul uitat al sezonului rece
publicat pe 3 Februarie 2010
Este o leguma pe care, nu de putine ori, o tratam cu indiferenta si uitare. Consumul de ridiche neagra creste insa imunitatea organismului si capacitatea acestuia de a lupta impotriva infectiilor. Si pentru frumusete, ridichea neagra face minuni. Gratie continutului de sulf, contribuie la combaterea acneei, iar mastile cu ridiche neagra curata excelent tenul, avand totodata un efect purifiant.

Si pentru frumusete, ridichea neagra poate face minuni. Gratie continutului de sulf, contribuie la combaterea acneei si a cosurilor, iar mastile cu ridiche neagra curata excelent tenul, avand totodata un efect purifiant. Se da prin razatoare o ridiche neagra curatata de coaja sau se sfarama cu ajutorul blenderului. Ulterior, se strecoara de suc pana cand se obtine un piure omogen care se aplica incalzit pe suprafetele de piele cu probleme si nu numai. Pret de 20 de minute se lasa sa actioneze pe suprafata tenului, dupa care se indeparteaza cu apa. Cu ajutorul unui disc demachiant, se tamponeaza obrazul cu zeama proaspata de ridiche neagra. Dupa alte 10 minute, se clateste obrazul cu apa minerala dezacidulata.

Trebuie mentionate si unele restictii ale consumului acestei legume. Din cauza goitrogenilor pe care ridichea neagra ii contine, persoanele cu afectiune ale glandei tiroide ar trebui sa evite consumul acestei legume. Consumata prea des, ridichea poate provoca meteorism, dureri hepatice, balonari, o respiratie nu tocmai placuta sau accelereaza procesul de secretie salivara. Ridichea nu este indicata nici persoanelor suferind de gastrita hiperacida.

Tot despre ridichea neagra se spune ca ar fi un afrodiziac deosebit...

Ridichea neagra

Ridichea neagra, leacul uitat al sezonului rece
publicat pe 3 Februarie 2010
Este o leguma pe care, nu de putine ori, o tratam cu indiferenta si uitare. Consumul de ridiche neagra creste insa imunitatea organismului si capacitatea acestuia de a lupta impotriva infectiilor. Si pentru frumusete, ridichea neagra face minuni. Gratie continutului de sulf, contribuie la combaterea acneei, iar mastile cu ridiche neagra curata excelent tenul, avand totodata un efect purifiant.

Este o leguma pe care, nu de putine ori, o tratam cu indiferenta si uitare. Este o leguma, care, de cele mai multe ori, chiar si in sezonul rece, cand alte legume nu sunt disponibile, zace neglijata sau nebagata in seama pe tarabele din piete sau in rafturile supermarketurilor. Ochii si atentia cumparatorilor obisnuiti cu legume si fructe sofisticate nu se indreapta intotdeauna catre ea. Dar ridichea neagra este o leguma deosebita, cu numeroase beneficii si proprietati nutritionale si medicale de care ar fi pacat sa nu profitam. “Hreanul parizienilor” era considerat o leguma importanta in mesele copioase ale Parisului din perioada Renasterii. Poate ca asa ar trebuie sa fie si astazi. De ce?

Ridichea neagra are un continut ridicat de vitamina C ( trei sferturi din cantitatea zilnica recomandata) vitamina care, dupa cum se stie, are un rol important in prevenirea racelii, fiind unul dintre cei mai puternici antioxidanti. Din compozitia ridichii nu lipsesc nici sodiul, potasiul, fosforul, iod, sulf, magneziu, si nici vitaminele A, B chiar daca cele din urma sunt prezente intr-o cantitate mai mica. Cu toate ca in 100 grame de ridiche neagra se gasesc doar 24 calorii, ridichea neagra este o o leguma deosebit de nutritiva si de aceea am face bine sa nu o ocolim daca ne-am hotarat sa urmam o cura de slabire. Una peste alta, consumul de ridichea neagra creste imunitatea organismului si capacitatea acestuia de a se apara impotriva infectiilor, avand un efect tonic, detoxifiant si mineralizant. De aceea, in perioadele reci, cand suntem mai predispusi imbolnavirilor, se recomanda cu precadere consumul ridichiilor negre.

Ca si alte radacinoase, ridichea neagra favorizeaza o circulatie corecta a sangelui, ducand la scaderea colesterolului si prevenind aparitia bolilor de inima. Pe de alta parte, siropul de ridiche neagra calmeaza tusea si duce la eliminarea substantelor nocive din bronhii si plamani. Mai mult, ridichea neagra actioneaza precum un sedativ asupra sistemului nervos al organismului. Indeosebi in cazul copiilor, ridichea neagra poate fi folosita ca remediu impotriva rahitismului, ajutand la fixarea calciului si la fortifierea organismului, optimizand procesul de crestere si dezvoltare. Ridichea neagra este indicata la copii si pentru combaterea starilor de oboseala si anemie.

Ridichiile negre cresc pofta de mancare si au efect de calmare a durerilor de cap puternice. In plus, ridichiile negre sunt recomandate in cazul virozelor ajutand la scaderea febrei. Pentru ca ridichea neagra este un puternic tonic respirator, in cazul racelilor, o cura cu suc de ridichi poate duce rapid la desfundarea nasului si la potolirea tusei. 50-100 ml de suc de ridiche pe zi sunt suficienti. In cazul dischineziei biliare, sucul de ridiche neagra se consuma proaspat sau in amestec cu miere. Sucul de ridiche are meritul de a contribui intr-un procent destul de mare la macinarea si eliminarea pietrelor la fiere, ameliorand durerile.

DOVLEACUL

Dovleacul, aliment delicios si foarte sanatos, este o uzina de zaharuri complexe, proteine si vitamine. Furnizeaza cantitati enorme de vitamina A si C. Dovleacul figureaza pe lista „superalimentelor” a mai multor nutritionisti, de aceea, in aceasta perioada a anului este bine sa profiti din plin de beneficiile acestei legume pentru sanatate.

Principii active

Printre numarul mare de vitamine si minerale, dovleacul mai contine si antioxidanti. Antioxidantii sunt substante care protejeaza celulele coprului impotriva radicalilor liberi implicati in dezvoltarea unui numar mare de boli (cancer, afectiuni cardiovasculare, imbatranire prematura etc).

Principalii compusi antioxidanti ai dovleacului sunt carotenoidele (pigmenti vegetali care dau culoarea portocaliu-galben). Specialistii au demonstrat in urma cercetarilor stiintifice ca un consum ridicat de produse bogate in carotenoide scade riscul de cancer. Carotenoidele sunt mai bine absorbite in organism daca sunt asociate cu o cantitate mica de lipide (grasimi).
Beta-carotenul. Principalul carotenoid al dovleacului este beta-carotenul care poate ameliora diverse functii ale sistemului imunitar. Beta-carotenul (provitamina A) contribuie la mentinerea sanatatii parului, a unghiilor, a pielii, la tratarea bolilor oculare si la prevenirea infectiilor cailor respiratorii.
Luteina si zeaxantina. Dovleacul detine o cantitate importanta de luteina si zeaxantina, doi compusi antioxidanti din familia carotenoidelor. Acestea sunt depozitate la nivelul maculei si al retinei ochilor, protejandu-i de actiunea radicalilor liberi care produc degenerarea la nivel celular. Potrivit specialistilor, acesti doi antioxidanti puternici nu sunt benefici doar pentru sanatatea ochilor, ci si pentru prevenirea unor boli grave precum cancerul la san, cancerul la plamani, maladiile cardiovasculare etc.
Beta-criptoxantina si alfa-caroten. La fel ca si celelalte carotenoide, acesti compusi antioxidanti se pot transforma in vitamina A in organism. Beta-criptoxantina si alfa-carotenul au rolul de a contracara de la bun inceput formarea celulelor canceroase.
Ce boli previne consumul de dovleac?

Cancer. Datorita numarului mare de carotenoide, antioxidanti puternici care impiedica formarea celulelor canceroase, dovleacul este considerat un aliment benefic in lupta impotriva cancerului. De cativa ani, studii epidemiologice si de control au demonstrat legatura stransa intre consumul de dovleac si prevenirea anumitor tipuri de cancer.

Diabet. Consumul unor extracte din dovleac ar putea inlocui injectiile cu insulina la diabeticii de tip 1. Aceasta este concluzia mai multor studii din China ale caror rezultate sugereaza ca diabetiii de tip 1 ar putea renunta la injectiile pe care trebuie sa le faca zilnic daca vor consuma un anumit extract din dovleac. Dupa un regim cu dovleac, nivelul insulinei sangvine la un bolnav de diabet 1 va fi scadea cu 5%, iar numarul celulelor pancreatice beta (celulele care sintetizeaza in mod normal insulina) se va micsora cu 8%.

Hiperglicemie. Un recent studiu stiintific realizat in mai multe tari asiatice demonstreaza faptul ca un consum ridicat de dovleac contribuie la scaderea glicemiei. Potrivit specialistilor, carotenoizii (din dovleac si morcov) au un rol protector impotriva hiperglicemiei.

Digestie greoaie. Fibrele din dovleac au rolul de a regulariza tranzitul intestinal. Actiunea stimulanta a fibrelor este accentuata de prezenta manitolului, un glucid usor laxativ. Aceasta leguma te ajuta sa ai o digestie usoara si sa previi in mod natural constipatia.

Precautii

Alergie. Exista persoane alergice la alimentele din familia curcubitaceelor (castravete, pepene, dovlecel etc), din care face parte si dovleacul. O persoana alergica la unul dintre aceste alimente prezinta riscul de a fi alergica si la dovleac.

Sfat util: Gustul sau parfumat si textura sa cremoasa recomanda dovleacul in numeroase retete culinare din toata bucataria lumii.

ceapa

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.
Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa.

Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona. Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon. Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa)

Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum... ce aveti de pierdut? Doar cateva cepe!!!!

Acum... mai exista si un PS la aceasta poveste, trimis de o prietena din Oregon care de obicei imi trimite contributii la articolele pe tema sanatatii. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa:

"Eu nu stiam despre povestea cu fermierul... dar stiu ca eu personal am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol... iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor... si chiar asa s-a intamplat. Dimineata ceapa era un dezastru dar eu deja ma simteam mai bine.

Altceva ce am citit intr-un articol a fost ca atat ceapa cat si usturoiul distribuite prin camera au salvat pe multi de la ciuma neagra. Ele au multe proprietati antibacteriale si antiseptice."

Si acum inca o nota

CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE

Am folosit o ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai tarziu.

Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea... si pe viitor voi cumpara cepe mai mici.

Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo.

A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist.

Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implica in dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pt McDonald's

Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca toata maioneza produsa comercial este sigura.

"Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa fie pusa, dar nu e neaparat necesar". El a explicat ca pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in mediul inconjurator. El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand cuiva ii este rau.
Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi:) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa) este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa iar daca nu ceapa, atunci CARTOFII.

El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii, in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si o bagi la frigider.

Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o ingereaza (asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog la meciurile de baseball!)

Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste s-ar putea sa fii in regula... dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice maioneza preparata comercial.
Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive acord credubilitate unui chimist si unei companii care produce milioane de tone de maioneza pe an.

De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza.

Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si sa o folosesti pentru gatit a doua zi.Devine otravitoare intr-o singura noapte si creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare.

ARDEIUL IUTE

Cu cat mai piscaciosi, cu atat mai sanatosi Sunt, practic, aceeasi specie ca si ardeii grasi, de care ii desparte doar o gena, a carei prezenta face ca acestia sa nu secrete capsicina (substanta care da gustul iute), prezenta in schimb in ardeii iuti. Ei bine, pentru aceasta capsicina, au curs si vor mai curge tone de cerneala. Daca prin anii '70 era acuzata de o multime de boli ale stomacului, intestinului, vaselor de sange, lucrurile s-au schimbat radical in ultimele decenii. Studii facute in Australia, in universitatile din sudul Statelor Unite si in Ungaria, zone unde consumul ardeilor iuti este un fel de "cult", au aratat ca lucrurile stau exact pe dos: ardeii iuti previn multe boli cardiovasculare, vindeca boli de stomac si de intestine, sfera lor de aplicatii medicale extinzandu-se pe masura ce se fac mai multe cercetari.

Ce soiuri sa folosim?

Daca la ardeii grasi conteaza foarte mult culoarea, pentru a sti care sunt substantele vindecatoare pe care le contin, la ardeii iuti lucrurile sunt mult mai simple: pentru a fi activi din punct de vedere terapeutic, ei trebuie sa fie doar extrem de.... iuti. Fara a conta daca sunt rosii, verzi, galbui sau portocalii, este important sa contina mari cantitati de capsicina, care - pe langa gustul extrem de "piscacios" - are si o multime de aplicatii terapeutice.

Modalitati de administrare

Ardeii ca atare

Este forma de administrare cea mai des folosita, intrucat este si cea mai la indemana si permite o asimilare destul de buna a principiilor active. Ardeii iuti proaspeti se spala si se consuma in timpul mesei, nepreparati termic, cu tot cu seminte. Pe de o parte, consumul de seminte poate provoca unele deranjamente gastro-intestinale, pe de alta parte, cel mai important principiu activ din ardeii iuti, capsicina, se gaseste in proportie de doar 10% in pulpa ardeiului si restul de 90% in seminte. Asadar, daca suportati, consumati ardeii iuti cu tot cu seminte.
Doza zilnica de ardei iute variaza de la o persoana la alta, putand merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, pana la 5 grame de trei ori pe zi. In tari cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailanda cantitati de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zilnic de un singur individ, desigur "antrenat" in acest sens, fara a provoca reactii adverse. Totusi, mai ales daca nu sunteti obisnuiti cu iuteala din ardei, consumati la inceput cantitati mici, crescand progresiv doza, daca nu apar fenomene neplacute. In principiu, o cura de ardei iuti nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de zile, urmate de minimum 15 zile de pauza.

Tinctura de ardei iute

Treizeci de grame de ardei iuti proaspeti se toaca fin, apoi se pun intr-un borcan, adaugandu-se deasupra jumatate de pahar (100 ml) de apa si alta jumatate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se inchide ermetic borcanul cu capacul si se lasa preparatul la macerat, vreme de 10 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura obtinuta se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrare: Se iau cate 30-50 de picaturi de tinctura in miere sau in apa, de 3-6 ori pe zi.
Extern, se pun comprese cu tinctura de ardei iute, in caz de nevralgii, dureri reumatice, migrene etc.

Uleiul de ardei iute

Se pune intr-un borcan un pahar de ulei de masline si un sfert de pahar de ardei iute tocat foarte fin. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul sa macereze vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza si se trage intr-o sticla inchisa la culoare. Uleiul astfel obtinut se foloseste ca solutie de masaj contra celulitei, pentru imbunatatirea circulatiei prin maini si prin picioare, pentru tratarea degeraturilor etc.

Tratamente interne

Infectia cu Helicobacter pylori - mai multe studii de laborator facute in 1997, de o echipa de microbiologi americani, condusa de dr. N.L. Jones, au pus in evidenta faptul ca ardeiul iute inhiba dezvoltarea acestei bacterii considerata responsabila de mai mult de 25% (dupa unii cercetatori chiar mai mult de 50%) dintre cazurile de gastrita si de ulcer gastro-duodenal. Persoanele care au fost diagnosticate cu infectie cu aceasta bacterie vor consuma ca adjuvant 2-4 grame de ardei iute la fiecare masa, in cure de patru saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.
Gastrita, ulcer - in anul 1995, a fost facut un experiment pe un grup de 18 voluntari sanatosi, carora le-au fost produse leziuni gastrice prin ingerarea unor doze repetate de aspirina pe stomacul gol. Jumatate dintre ei au consumat, vreme de patru saptamani, cate 7 grame de ardei iute pe zi, in timp ce ceilalti au avut o dieta normala. La final, analizele imagistice au aratat ca la grupul de consumatori de ardei iute, suprafata leziunilor gastrice era cu 30-100% mai mica decat la grupul martor.
ARDEII IUTI
Tulburari digestive post-operatorii - un studiu facut la un spital de oncologie american in 1997 a aratat ca pacientii care consuma ardei iute zilnic, vreme de opt saptamani, dupa interventia chirurgicala, prezinta un apetit alimentar mult mai bun, mai putine stari de greata si accese de voma, decat cei care nu consuma ardei iute. De mentionat ca participantii la acest studiu nu au avut interventii chirurgicale pe tubul digestiv. Doza minima de ardei iute recomandata in aceste cazuri este de 1 gram de 3 ori pe zi.
Durerile de gat (faringita), guturaiul (rinita acuta), infectiile gripale in general - se iau cate 30 de picaturi de tinctura de ardei diluata in putina apa, de 4-6 ori pe zi. De asemenea, se poate consuma si ardei iute ca atare, de preferinta de culoare rosie, cate 5-10 grame pe parcursul unei zile. Tinctura de ardei iute stimuleaza puternic circulatia sanguina la nivelul gatului, al nasului si al sinusurilor, activand in acelasi timp imunitatea locala. Ardeiul iute consumat ca atare fluidizeaza rapid secretiile nazale, avand un efect drenor. In plus, ardeiul iute de culoare rosie, prin continutul de vitamina A, mentine sanatatea epiteliilor de la nivelul nasului, gatului, arborelui bronsic, aceste epitelii fiind ca o bariera in fata infectiilor gripale.
Cancerul de prostata - substanta numita capsicina continuta de ardeiul iute distruge in proportie de 80% celulele maligne care produc cancerul de prostata. Sub actiunea acestei substante, celulele maligne pur si simplu se... sinucid, adica isi activeaza un program de auto-distrugere. Cercetatorii care au facut aceasta descoperire sustin ca o cantitate de capsicina nu foarte mare (cat cea continuta in 5 grame de ardei iute cu tot cu seminte) ingerata zilnic previne aparitia, dar si recidiva cancerului de prostata.
l Migrena - se iau 50 de picaturi de tinctura de ardei iute, puse in jumatate de pahar de ceai verde amestecat cu suc de lamaie, cate o doza la jumatate de ora, dar nu mai mult de 6 doze pe zi. Substantele continute de ardeiul iute intervin in procesul neurochimic de transmitere a durerii, blocand partial influxurile nervoase, care ne dau senzatia de durere de cap si de greata.
Rinita si sinuzita - se consuma cate 5-15 grame de ardei iute pe zi, in cure de 15 zile. In plus, se pun pe frunte comprese cu tinctura de ardei iute diluata cu apa, care se tin doar cateva minute, pentru a nu produce arsuri pe piele (se fac trei asemenea aplicatii pe zi).
Indigestie - se consuma ardei iute, minimum 3-4 grame la fiecare masa. Ardeiul iute stimuleaza productia de sucuri gastrice, imbunatateste peristaltismul gastro-intestinal. De asemenea, imbunatateste absorbtia substantelor nutritive. Acest tratament simplu le este recomandat persoanelor cu "digestia lenesa", fiind foarte util si persoanelor in varsta, care se confrunta cu aceasta problema.
Diabet - intr-un studiu publicat in "American Journal of Clinical Nutrition", o echipa de cercetatori australieni arata ca o cantitate de 3-5 grame de ardei iute consumat pe timpul mesei reduce secretia excesiva de insulina de la sfarsitul acesteia, una din fazele precursoare ale diabetului de tip II. Cercetatorii australieni considera ca ardeii iuti consumati in timpul mesei sunt un excelent mijloc de prevenire a diabetului de tip II. Ei recomanda consumul de ardei iute, chiar si in cantitati mici, la fiecare masa, chiar daca ea este mai putin consistenta.
Ingrasarea - un studiu pe subiecti umani arata ca, intr-adevar, ardeiul iute ne ajuta sa slabim. Dupa ingerararea unui ardei iute s-a observat ca organismul consuma, spontan, calorii, datorita asa-numitului efect termogenic. Mai simplu spus, 20-30 de minute dupa ce am consumat ardei iute, organismul nostru se incalzeste, ceea ce ne face sa consumam calorii si ne ajuta implicit (e drept, nu foarte mult) sa mai dam jos din kilogramele in plus. Extern, masajul cu ulei de ardei iute stimuleaza circulatia sanguina, ajutand la eliminarea tesutului adipos in exces si chiar a celulitei.

Tratamente externe

Dureri reumatice - se pun de doua ori pe zi comprese cu tinctura de ardei iute, care se tin cate 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativa, se poate folosi si uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Tratamentul se face 15-21 de zile si reduce simtitor durerile reumatice, printr-un mecanism neurochimic care este inca in curs de cercetare. Merita insa mentionat ca desi la multi pacienti ardeiul iute "ia durerile cu mana", el nu imbunatateste mobilitatea articulara si nici functionalitatea membrului afectat de reumatism.
Degeraturi - un studiu facut pe pacientii cu degeraturi de gravitate mica si medie a aratat ca aplicarea de trei ori pe zi a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maximum 10 zile timpul de vindecare, fata de 14-20 zile, in zonele netratate. Explicatia acestor rezultate este intensificarea circulatiei sangelui si a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.
ARDEII IUTI
Neuropatie diabetica - mai multe studii facute in anii '90, au pus in evidenta un uimitor efect anti-durere al solutiilor externe pe baza de ardei iute, in cazul pacientilor diabetici, cu neuropatie periferica. Intr-unul dintre aceste studii, 271 de pacienti cu dureri medii, mergand pana la puternice, au fost tratati vreme de opt saptamani cu ulei de ardei iute, care era aplicat de doua ori pe zi, pe locurile dureroase. Un procent de 58% dintre ei au simtit o ameliorare semnificativa a durerii, chiar daca unii s-au ales cu iritatii si usoare arsuri din cauza ardeiului iute. Asadar, acest tratament are o eficienta ridicata, singura problema fiind ca poate produce arsuri destul de serioase ale pielii, aplicatiile cu ulei de ardei iute trebuind facute in cure nu mai lungi de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza.
Nevralgie sciatica - se pun comprese cu tinctura de ardei iute pe zonele dureroase, tinandu-se cat mai mult timp, dar fara sa apara arsuri la nivelul pielii de pe zona tratata.
Maini si picioare reci - se ung si se maseaza energic picioarele si mainile cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activeaza puternic circulatia sanguina de la nivelul extremitatilor. Tratamentul este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece. Imbunatateste circulatia sanguina pe ansamblu.

Precautii si contraindicatii la tratamentul intern

Ardeii iuti nu se administreaza intern in caz de fisuri anale, fistule anale, hemoroizi sangeranzi, interventii chirurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea, sunt contraindicati in timpul episoadelor febrile severe.
In cazurile de gastrita sau de ulcer, se vor administra cu prudenta, mai ales in timpul crizelor, la unii pacienti putand cataliza vindecari practic miraculoase, dar la alti pacienti, cu alte predispozitii constitutionale, putand sa agraveze aceste afectiuni. Un studiu facut in Mexic, pe aproximativ o mie de subiecti, indica faptul ca un consum excesiv si constant de ardei iute creste cu 30% posibilitatea aparitiei cancerului gastric. Acest studiu este contrazis insa de altele, mai recente, facute in Thailanda si in Brazilia, care arata ca ardeii iuti au efecte gastroprotective si previn cancerul gastric si intestinal. Este greu de spus care dintre studii are dreptate. Cei mai multi nutritionisti tind sa creada ca un consum moderat de ardei iuti, maximum 15 de grame pe zi, in cure nu mai lungi de 4-6 saptamani, urmate de macar o luna de pauza, previne cancerul gastric, in timp ce un consum excesiv de ardei iute favorizeaza aparitia cancerului gastric. Ardeii iuti nu se administreaza persoanelor care iau anticoagulante, pentru ca pot potenta excesiv efectul acestora.

GALBENELELE

Planta anului 2008 Cu decenii in urma a fost fondata "Organizatia Internationala de Promovare a Plantelor", o societate non-profit cu un scop nobil, acela de a readuce lumea vegetala in atentia publicului. O lume a plantelor cazuta in dizgratia societatii de consum, societate care se indeparteaza tot mai mult de natura si, implicit, de o viata dusa in armonie cu ea. Anii au trecut, intre timp oamenii au inceput sa inteleaga ca nu se mai poate trai fara a respecta si a intelege natura, iar sus-numita organizatie a capatat o popularitate tot mai mare. Incepand din 1995, ea a luat initiativa de a alege cate o planta medicinala care sa fie declarata "planta anului". Aceasta initiativa copiata din lumea marketingului modern are o menire foarte precisa: familiarizarea publicului larg cu ierburile de leac pentru a le putea folosi ulterior ca medicamente. Anul acesta, "PLANTA ANULUI" au fost declarate galbenelele si, ca atare, in intreaga lume s-a declansat o intensa campanie de promovare a acestui leac vegetal. Zeci si sute de studii despre galbenele ale diferitelor laboratoare si spitale din lume sunt facute cunoscute publicului, la fel ca si modul in care pot fi cultivate si folosite. In ton cu aceasta initiativa laudabila, ne-am gandit sa va punem si noi la dispozitie un mic ghid practic de folosire a acestei plante medicinale exceptionale:

Unde gasim si cum culegem galbenelele

Galbenelele (Calendula officinalis) (denumite popular si filimica) sunt o planta de cultura, adusa la noi cu mii de ani in urma din India. Este o planta anuala (nu rasare in fiecare an din aceeasi radacina), care se cultiva din samanta, fiind foarte pretentioasa la soare, de care are nevoie din plin, dar adaptabila si la celelalte conditii de mediu. Cu florile sale de un galben-portocaliu viu colorat, crescand in asociatii dese si inflorind tot timpul anului (daca ii sunt culese florile la timp), este adesea prezenta si in spatiile verzi, ca planta decorativa. Este foarte vitala, si daca a fost insamantata o data, apoi se inmulteste singura de la an la an, devenind chiar usor invaziva. Se culeg numai florile, prin rupere cu mana, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri bine aerisite, in strat foarte subtire. Dupa uscare florile se pastreza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina. Iata si cateva retete de preparare a galbenelelor:

Preparate pe baza de galbenele

Pulberea de galbenele

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a florilor. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de galbenele

Se pun 3-4 linguri de galbenele maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de galbenele, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi) sau extern.

Tinctura de galbenele
Galbenelele (Calendula officinalis)

In astrologia plantelor, galbenelele sunt asociate cu Soarele
Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant. Substantele antiseptice, cicatrizante si antiinflamatoare prezente in galbenele sunt cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Cataplasma cu galbenele

O mana de flori maruntite de galbenele se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se obtine o pasta de galbenele cu apa, care se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Uleiul de galbenele

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan se pun 10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Unguentul de galbenele

In comert se gasesc zeci de feluri de creme de galbenele, insa majoritatea au procentaje atat de mici de extract de planta, incat nu se pot incadra nici macar in categoria produselor homeopate, neavand ca atare efecte terapeutice. De aceea, va recomandam sa cautati doar unguentele in care se specifica proportia de extract de galbenele, proportie care trebuie sa fie de cel putin 10%.
Iata in continuare si o reteta de obtinere casnica a unguentului de galbenele, care nu este steril si nu poate fi folosit pe rani deschise, in schimb este excelent pentru tratarea afectiunilor minore si pentru intretinerea pielii. Se prepara din sapte linguri de unt, trei linguri de flori proaspete marunt tocate si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas, la foc mic, untul si se lasa pana devine lichid, dupa care se adauga cele doua linguri de planta fin tocata, mierea si ceara. Se lasa combinatia pe foc vreme de 10 minute, se amesteca cat sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald se filtreaza preparatul printr-o strecuratoare curata si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni.

Tratamente interne cu galbenele

Crampe abdominale - se administreaza pulbere de galbenele, cate o jumatate de lingurita inainte si dupa masa. Mai multe experimente de laborator au aratat ca substantele active din galbenele inhiba spasmele tubului digestiv, refac epiteliile digestive lezate de afectiuni cum ar fi colita de fermentatie sau colita de putrefactie, reduc iritabilitatea colonului.

Atonie gastro-intestinala, constipatie atona - se fac tratamente cu o durata de 12 zile, timp in care se administreaza infuzie combinata de galbenele, 0,5-1 litru pe zi. Experimentele au aratat ca, sub actiunea principiilor active din galbenele, musculatura neteda a tubului digestiv este stimulata sa-si intensifice miscarile, fiind astfel accelerat procesul digestiei, dar si cel de eliminare a materiilor fecale.

Gastrita si ulcer gastric - un studiu facut de un colectiv de medici francezi a testat efectele galbenelelor asupra unui grup de 137 de pacienti cu probleme gastrice. Dintre acestia, 78 sufereau de ulcer gastroduodenal si 59 de gastrita hiperacida. Tratamentul a durat opt saptamani, iar la sfarsitul sau, aproape 90% dintre pacienti au raportat o diminuare semnificativa a durerilor, pana la disparitia completa a acestora. Interesant este ca aceste rezultate au aparut in conditiile in care aciditatea gastrica a scazut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia ca galbenelele actioneaza in aceste afectiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adica a acelui strat de protectie a stomacului care este lezat de boala. Mai mult, la gastroscopie a fost pusa in evidenta, la mai mult de 28% dintre pacientii cu ulcer, reducerea nisei, ca urmare a tratamentului cu galbenele. Se administreaza infuzie combinata de galbenele, cate un litru pe zi, in cure de 8 saptamani.
Galbenelele (Calendula officinalis)

Dismenoree (ciclu menstrual dureros si, eventual, neregulat) - principiile active din galbenele au darul de a tempera activitatea hormonala la femei. Tratamentul cu aceasta planta intarzie in multe cazuri menstruatia, cu pana la 3-4 zile, reduce hemoragia, amelioreaza crampele si are efecte de eliminare a spasmelor. Se face un tratament cu galbenele cu o durata de trei luni, timp in care se administreaza cate patru lingurite de pulbere pe zi.

Dispepsie, colecistita - se face un tratament cu tinctura de galbenele, din care se ia cate o lingurita diluata in apa, cu 20 de minute inainte de fiecare masa. O cura dureaza trei saptamani si are efect antiinflamator asupra colecistului, normalizeaza secretia de bila si ajuta la varsarea sa in duoden. De asemenea, are efecte de stimulare a digestiei.

Colita de fermentatie si de putrefactie - se face un amestec in proportii egale de pulberi (obtinute prin macinare cu rasnita electrica de cafea) de flori de galbenele si de iarba de sunatoare. Se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7 zile de pauza. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice: reface peretii intestinali lezati de infectia bacteriana, elimina spasmele si, in timp, reduce durerea, normalizeaza tranzitul intestinal, ajuta la refacerea florei intestinale.

Boala canceroasa - un studiu facut in 2006 la laboratoarele Spitalului universitar din Granada, Spania, a pus in evidenta o foarte puternica actiune antitumorala a extractelor de galbenele. Tesuturi cu celule maligne care determina aparitia melanomului, a cancerului de san, de prostata, de pancreas, colo-rectal, ovarian etc. au fost tratate cu galbenele. Rezultatul a fost clar: sub actiunea galbenelelor, dezvoltarea tuturor acestor tipuri de celule maligne este inhibata, iar celulele sistemului imunitar (limfocitele) sunt stimulate sa atace formatiunile tumorale. Cercetarile privind modalitatea cea mai eficienta de a lupta contra bolii canceroase cu ajutorul acestei plante sunt in curs de desfasurare, dar deja cateva concluzii practice pot fi trase. Pulberea de galbenele administrata in cure de 2 luni, timp in care se iau cate 4 lingurite pe zi, este un excelent ajutor contra bolii canceroase. Contra tumorilor maligne situate in abdomenul inferior, se recomanda clismele cu infuzie combinata de galbenele (se folosesc 200-600 de ml), cate o serie de 12 aplicatii pe luna.
Aplicatii externe

Leziuni produse de radioterapie - un studiu francez efectuat intre anii 1999 si 2001 a verificat efectele unguentului de galbenele pe 254 de paciente supuse la radioterapie, dupa interventii chirurgicale in cancerul de san. Pacientele au facut trei aplicatii pe zi cu unguentul de galbenele (care a fost comparat cu unguentul alopat pe baza de trolamina, cel mai frecvent recomandat de radiologi). Pacientele tratate cu galbenele au prezentat leziuni ale pielii simtitor mai reduse ca dimensiuni si frecventa, au avut mai putine dureri, au suportat mai bine tratamentul radioterapeutic si l-au intrerupt intr-un procent mult mai mic decat cele care au folosit unguentul cu trolamina.

Rani de gravitate mica si medie - se spala bine rana cu tinctura de galbenele, care se va aplica apoi sub forma de compresa de 3 ori pe zi, cate jumatate de ora. Tinctura de galbenele stimuleaza cicatrizarea estetica, mareste viteza de vindecare, previne infectia.

Contuzii (vanatai) - in primele 36 de ore se pun comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat, care se tin cat mai mult timp posibil. In urmatoarele zile, se fac aplicatii cu unguent de galbenele. Timpul de vindecare va fi mai scurt, contuzia va fi mai putin evidenta si mai putin dureroasa.

Ulcer varicos, rani care se vindeca greu - comisia germana "E", care da avizul pentru folosirea in terapie a produselor naturale, considera tinctura si unguentele sterile de galbenele un medicament foarte eficient pentru tratarea acestor afectiuni. Se fac spalaturi si se pun comprese cu tinctura de galbenele, pentru a preveni infectia si extinderea ulceratiilor, iar unguentul se foloseste pe termen lung, pentru o vindecare completa.
Galbenelele (Calendula officinalis)

Campioana in afectiunile pielii

Infectii cu ciuperci parazite (boala piciorului de atlet, eczeme etc.) - se tin comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat. Aplicatia dureaza o ora si se face de doua ori pe zi (dupa-amiaza si seara), pana la vindecarea completa. La o aplicare indelungata (de minimum 3 ore pe zi, vreme de 2 saptamani), galbenelele distrug majoritatea tipurilor de ciuperci parazite.

Alaptare - se ung sanii, in special zona areolei mamare, cu unguent de galbenele dupa fiecare alaptare. Acest tratament simplu are o valoare foarte mare, pentru ca impiedica aparitia crapaturilor si a inflamatiilor sanilor, previne infectia sfarcurilor, amelioreaza eventualele dureri de sani care apar in timpul alaptarii.

Afte bucale, inflamatii ale gingiilor - specialistii germani recomanda clatirea gurii de 3-4 ori pe zi cu infuzie combinata de galbenele. O clatire dureaza cinci minute si are ca efect reducerea inflamatiei gingiilor, vindecarea mai rapida a infectiilor, previne sangerarile gingiilor si retragerea acestora.

Interventii chirurgicale - un studiu italian realizat in anul 2001 arata ca o combinatie de extracte de galbenele si de sunatoare, in proportii egale, mareste viteza de vindecare a operatiilor, favorizand o cicatrizare estetica si lipsita de complicatii. Studiul a fost facut asupra femeilor care au avut nasteri prin operatii de cezariana, iar participantele au fost mai mult decat multumite de efectele tratamentului. Se fac zilnic spalaturi si se aplica comprese cu tinctura de galbenele si de sunatoare (combinate in proportii egale), diluata cu apa distilata, in proportia de 1:5.
Precautii si contraindicatii

Galbenelele administrate intern sunt practic netoxice, neexistand contraindicatii in acest sens. Se vor administra totusi cu prudenta, atat intern, cat si extern, celor care au sensibilitate alergica la polenul plantelor, celor care iau medicamente sedative (amplifica, se pare, efectul sedativ) sau hipotensoare (amplifica si efectul hipotensiv). Dozele mari (peste 15 grame zilnic) de galbenele administrate intern pot duce la puseuri de hipotensiune, mai ales la femei si batrani. Femeile insarcinate nu vor lua mai mult de 5 grame de galbenele zilnic.

Galbenelele si frumusetea

Depigmentari - crema de galbenele aplicata de doua ori pe zi ajuta la recapatarea pigmentatiei normale, dupa contactul cu substante chimice sau cu radiatii, care provoaca aparitia unor pete pe piele.

Arsuri solare - se foloseste uleiul de galbenele care ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 - 1:5.

LEACURI POPULARE DIN FRANTA

Leacuri populare din Franta
Leacuri populare din Franta

Izolate in munti, satele isi pastreaza traditia
Medicina populara are o mare traditie in Franta. Mai ales in satele de munte din Pirinei si in lavanderiile din Provence s-au pastrat o multime de retete de vindecare cu plante, care se bucura si astazi de trecere. Mai toleranti decat vecinii lor din spatiul comunitatii europene, francezii le permit vindecatorilor populari sa-si desfaca produsele in piete si pe margini de drum. Asa cum le permit si fermierilor sa-si vanda vinul si branza in fata casei, spre bucuria milioanelor de turisti. Leacurile pe care vi le supunem atentiei au traversat timpul din generatie in generatie, din om in om si din gura in gura, garantate de filtrul unei experiente seculare. Leacuri fara riscuri si fara frontiere AEROFAGIE, BALONARI, GAZE INTESTINALE

Carbune vegetal

Se obtine prin calcinarea materiilor organice de origine vegetala. Este un absorbant care fixeaza pe suprafata lui bacteriile si toxinele, dar mai ales gazele intestinale, care sunt eliminate pe cale naturala. Se gaseste la farmacii, sub forma de granule. Preferati-l pe cel brut, romanesc. Se dizolva mai usor si este mai eficient decat cel de import, invelit in pelicule uleioase.

Infuzie de tarhon

Daca dupa ce mancati va doare stomacul sau vi se umfla intestinele, presarati pe toate mancarurile pulbere de tarhon uscat sau, si mai bine, beti dupa masa o infuzie de tarhon. Se infuzeaza o lingurita de planta uscata cu 200 ml apa clocotita, vreme de 10 minute.

Vin de angelica

Intr-un litru de vin rosu natural se pun la macerat 30 g radacina de angelica, un varf de cutit de scortisoara, putina nucsoara rasa si un cuisor aromat. Se astupa sticla si se lasa 7 zile in loc racoros. Se strecoara si se trage din nou in sticla. Efectul sporeste daca se adauga in bautura si 20 g sunatoare sau gentiana.

Ceai de sulfina

In loc de cafea, la sfarsitul mesei beti un ceai preparat dintr-o lingura de sulfina uscata, oparita cu o cana mare de apa. Se infuzeaza scurt si se bea.

BASICI LA PICIOARE

Varza fiarta

Se fierb cateva frunze de varza in lapte, se lasa sa se raceasca, apoi se aplica pe basicile produse de incaltaminte. Durerea trece imediat, iar pana a doua zi, basicile se resorb complet.

BUFEURI DE CALDURA

Ceai de paducel

Suferinta tipica menopauzei, bufeurile cedeaza usor in fata ceaiului de paducel. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de planta oparita cu o cana de apa clocotita. Se lasa 10 minute, apoi se bea. Doza: 2-3 cani pe zi.

Infuzie de salvie

Salvia este planta cel mai des folosita, inca din Antichitate, pentru a rezolva problemele tipice ale menopauzei. Explicatia consta in faptul ca substantele pe care le contine sunt foarte apropiate de hormonii feminini. Se administreaza sub forma de infuzie preparata din o lingura de planta uscata oparita intr-un litru de apa in clocot. Se beau trei cani pe zi.

CONSTIPATIE

Apa rece

Metoda naturala cea mai simpla si eficienta pentru a inlatura constipatia este sa bei dimineata, pe stomacul gol, imediat dupa trezire, un pahar de apa rece. Este un laxativ fara egal.
Leacuri populare din Franta

La cules de masline
Flori de porumbar

Cea mai mica neplacere legata de scaun se rezolva cu ajutorul ceaiului de flori de porumbar. Se opareste o lingurita de planta cu o cana de apa clocotita, vreme de 15 minute. Se bea dimineata, pe stomacul gol, vreme de trei zile.

Sirop de violete

Trei pumni de petale de violete se pun intr-un recipient si se acopera cu apa clocotita. Preparatul se face dimineata, apoi sticla se inchide ermetic si se lasa la macerat pana seara. Se strecoara, presandu-se bine petalele ca sa le iasa esenta. Se pune zahar pudra, de doua ori greutatea lichidului. Se pune pe baie de aburi si se lasa sa se ingroase pana ce seamana cu un sirop. Se pastreaza in vas inchis. Imediat ce aveti probleme cu intestinele, luati 2-3 lingurite pe zi. (Are efect foarte bun si in tuse.)

Mic dejun laxativ

Fierbeti intr-un ibric cu lapte 3-4 smochine taiate in patru plus 12 stafide. Lasati sa se raceasca. Se bea dimineata pe stomacul gol.

Peltea de soc

Mixati doi pumni de boabe de soc. Strecurati si puneti sucul la fiert pe foc foarte mic, pana se ingroasa. Adaugati - cam o treime din cantitate - miere. Se iau doua linguri dimineata, pe stomacul gol. Se pastreaza la frigider.

Supa bunicii

Puneti intr-un litru de apa un pumn de asmatui, un pumn de sfecla rasa, un pumn de salata verde si un pumn de urzici. Dati-le in cateva clocote, sarati-le si adaugati putin unt.

Coaja de portocala

Puneti la fiert coaja unei portocale proaspete, vreme de o jumatate de ora, in 250 ml apa. Aruncati apa si fierbeti-o din nou, 20 de minute, intr-o apa usor indulcita cu zahar (20 g la litru). Scoateti coaja si lasati-o sa se usuce pe un servetel. Mancati-o a doua zi dimineata, pe stomacul gol.

ENUREZIS

Feriga sub cearceaf

Leacuri populare din Franta

Medicamentul Mediteranei: uleiul de masline
Intre saltea si cearceaf se pune un strat de feriga proaspata. Copilul n-o sa mai faca niciodata pipi in pat.
Miere la culcare

Copilul cu enurezis trebuie sa ia seara, inainte de culcare, o lingurita de miere. Calmeaza sistemul nervos si retine apa aflata in exces in organism.

Ulei de nuca

In fiecare seara, dati-i copilului bolnav de enurezis o felie de paine prajita, unsa cu ulei de nuca. O ancheta facuta pe 210 copii intre opt si zece ani arata ca tratamentul s-a soldat cu succes, in proportie de 55%.

HEMOROIZI

Ceapa coapta

Coaceti o ceapa necuratata in cuptor si aplicati-i frunzele, dupa ce s-au racit, pe locul bolnav.

Argila si ceapa

Faceti cataplasme din argila rece (amestecata cu apa) si aplicati-le una sau doua ore, in alternanta cu frunze de varza cruda, zdrobite bine cu ciocanul de snitele.

Decoct de afine

Aplicati comprese impregnate cu decoct de boabe de afine (un pumn de fructe se fierb intr-un litru de apa, pana ce lichidul se reduce la jumatate).

Piciorul-cocosului

In Franta, numele popular al plantei este "buruiana hemoroizilor", ceea ce ii explica de la sine eficienta. Se stoarce sucul plantei in centrifuga sau prin zdrobire cu sticla, se imbiba cu el o compresa si se aplica pe locul dureros. Se administreaza si pe cale interna, preparandu-se un decoct din radacina de piciorul-cocosului. Se pune o lingura de radacina rasa in 200 ml apa rece, de seara pana dimineata. A doua zi se pune la fiert un minut, apoi se lasa sa se infuzeze 15 ore. Se beau doua cani pe zi.

HIPERTENSIUNE

Ceai de paralute

Folositi flori proaspete de paralute (butonei, seamana cu margaretele, dar sunt foarte mici), o lingura oparita cu o cana de apa. Se lasa la infuzat 10 minute. Se beau doua cani pe zi.

Suc de grapefruit

Beti in fiecare zi un suc preparat din doua grepfruituri bine coapte. Tensiunea coboara la valori normale.

Orez si cartofi

Sunt la baza unui regim anti-hipertensiune, foarte eficient. Includeti-le cat mai frecvent in alimentatia dvs.

IMPOTENTA

Baie stimulatoare
Leacuri populare din Franta

Plantatie de lavanda in sudul Frantei
Daca va lipseste ardoarea erotica, puneti-va nadejdea in rozmarin pentru a fi iarasi in forma. Reputat pentru virtutile sale afrodisiace, uleiul de rozmarin isi va face simtite binefacerile, ca adaos in baie. E suficient sa amestecati 20 de picaturi cu o lingura de lapte praf si sa le dizolvati in apa din cada. Stati un sfert de ora, fara sa va spalati cu sapun, pentru ca uleiul aromat sa-si faca efectul.

Infuzie de branca-ursului

Puneti intr-o cana o lingurita de planta (la un loc radacina si frunzele taiate marunt) si turnati deasupra apa clocotita. Lasati sa se infuzeze 10 minute, apoi strecurati. Se beau trei cani pe zi. E foarte eficient, mai ales daca slabiciunea dvs. e legata de oboseala sau de excese de orice fel.

Vin de scortisoara

Puneti la macerat 60 de grame de scortisoara si 30 de grame de vanilie, intr-un litru de vin rosu curat. Dupa 15 zile, strecurati-l si mutati-l in alta sticla. Se bea un pahar la masa de seara.

Vin de telina

Mixati o capatana mare de telina si amestecati piureul obtinut cu 4-5 linguri de zahar pudra. Turnati deasupra un litru de vin alb curat si lasati la macerat doua zile. Se iau 2-3 paharele pe zi.

SALATA DE ZARZAVATURI SI EFECTELE EI

Un medicament care se administreaza cu furculita Cuvantul "medicament" a capatat in ultimul secol valente aproape magice. Imaginea micii pilule care ia cu mana durerile, omoara microbii, revitalizeaza inima ori linisteste ca prin farmec psihicul s-a intiparit adanc in subconstientul colectiv. Tocmai de aceea re-descoperitorii medicinii naturale s-au folosit si se folosesc adesea de cuvantul-cheie ce deschide apetitul pentru sanatate, asociind "medicamentul" diferitelor plante, remedii sau chiar alimente. Apare in mod firesc intrebarea: poate fi, totusi, comparat, din punctul de vedere al eficientei, un remediu natural cu un medicament? Salata, de pilda, care este subiectul acestui articol, combate eficient, intre altele, excesul de colesterol si bolile cardiace. Se poate ea compara, din acest punct de vedere, cu medicamentele de sinteza care au acelasi efect? La o prima vedere raspunsul ar fi foarte simplu de dat: NU! Doua saptamani in care consumam cantitati impresionante de salata nu se pot compara ca efecte cu doua saptamani in care se iau hipocolesterolemiante si tonice cardiace de sinteza, acestea din urma fiind mult mai rapide si clare ca efect. Pe de alta parte, o boala cardiovasculara nu se trateaza in doar cateva saptamani sau luni, ci pe perioade de timp de ordinul anilor. Schimbam putin intrebarea: daca este sa ne tratam vreme de trei ani cu salata din belsug sau cu medicamente pentru colesterol si pentru inima, care dintre cele doua remedii va fi mai puternic? Raspunsul e simplu: salata! Acum zece ani, nu v-as fi putut raspunde argumentat, prin studii, la aceasta intrebare, insa intre timp, medicina a evoluat cu o viteza uimitoare pe directia cercetarii efectelor terapeutice ale produselor naturale. Iar studiile comparative pe pacienti dau castig de cauza, in multe situatii, banalei salate in comparatie cu medicamentele de sinteza, care, desi pe termen scurt sunt foarte eficiente, pe termene lungi ele sunt lasate in urma de subtila "farmacie" din frunzele salatei si din ingredientele cu care este asezonata. De fapt, un castron cu salata bine facuta, cu ridichi si ceapa verde, cu patrunjel si cu marar verde, acrita cu otet de mere si dreasa cu ulei presat la rece, vindeca mai multe boli decat orice medicament de sinteza cunoscut. Daca nu ne credeti, cititi randurile care urmeaza, in care vom vorbi sistematic despre fiecare ingredient in parte, al salatei de primavara.

Salata verde

Denumirea sa stiintifica este Lactuca sativa, iar locul sau de origine pare sa fie Egiptul Antic, unde a fost folosita ca aliment acum peste trei mii de ani. In prezent exista nenumarate varietati de salata verde, de la cea europeana banala (numita si romana), la cea cu frunze incretite, venita de la poalele Caucazului, sau la cea rosie, cu frunzele crestate si moi. La noi in tara, salata verde se cultiva de peste o mie de ani, fiind printre putinele alimente cu gust amarui din bucataria traditionala romaneasca. Daca in traditiile culinare occidentale sau extrem orientale intalnim si alte verdeturi, cum ar fi andivele sau anghinarea, care au acest gust, la noi, salata este singurul aliment-medicament amar, cu efecte detoxifiante, consumat pe scara larga. Iar substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei au proprietati cu adevarat miraculoase, mai ales atunci cand sunt consumate in cantitati mari. Ele stimuleaza digestia si metabolismul, dreneaza si tonifica ficatul, intensifica tranzitul intestinal, inlatura atonia ("lenea") organelor interne, curata vasele de sange si regleaza activitatea anumitor glande endocrine. Iata in continuare cele mai importante efecte terapeutice ale salatei verzi:
Diabet - salata verde contine substante care, pe de o parte, scad glicemia, iar pe de alta parte, amplifica efectele insulinei in corpul omenesc. Curele repetate cu salata (doza zilnica este de 150-200 grame pe zi) previn diabetul zaharat si sunt un extraordinar adjuvant odata ce boala s-a instalat. Aceasta pentru ca, pe de o parte, actioneaza direct prin reglarea glicemiei, iar pe de alta parte, previn aparitia complicatiilor grave ale diabetului, care vizeaza inima si vasele de sange.
Farfuria cu salata
Obezitate - nu exista un aliment mai util pentru tratarea obezitatii ca salata verde. Editia din anul 2005 a ghidului Societatii de Nutritie si Dieta a Statelor Unite, tara cel mai grav afectata de acest flagel al obezitatii, recomanda consumarea zilnica a cel putin doua portii (o portie are circa 120 de grame) de salata verde. De ce? Pentru ca, se subliniaza in acest ghid, o portie de salata are mai putin de 10 calorii (in timp ce trei felii de sunca au peste 120 de calorii), calmeaza eficient apetitul si, in plus, stimuleaza procesele de eliminare si de detoxifiere ale organismului.
Hiperexcitabilitate sexuala si ejaculare precoce - cercetatorul H.M. Evans, de la Universitatea California (Statele Unite), a demonstrat, printr-o serie de studii de medicina experimentala, ca efectul anafrodiziac al salatei nu este un simplu mit. Administrarea repetata a salatei verzi pur si simplu reduce apetitul sexual exacerbat si, de asemenea, diminueaza excitabilitatea psihica si sexuala. Mai mult, curele indelungate cu salata verde sunt printre putinele mijloace eficiente de tratare a ejacularii precoce.
Sterilitate masculina si feminina - cercetatorul american sus-numit a fost surprins sa descopere ca acest aliment cu proprietati anafrodiziace certe are un neobisnuit de puternic efect compensator, de marire a fertilitatii, constatabil mai ales la barbati. Administrarea indelungata de salata verde (150-300 grame la un adult) favorizeaza productia de spermatozoizi si imbunatateste motilitatea acestora, marind simtitor sansele de procreare. Pentru a avea eficienta in acest sens, cura cu salata verde trebuie sa dureze minimum 6 luni, timp in care se va renunta la alimentatia cu multe grasimi saturate, carne, bauturi alcoolice si fumat.
Constipatie - o suta de grame de salata, consumate de doua ori pe zi, eventual cu paine neagra, asigura necesarul de fibre alimentare al organismului, ajutand la combaterea constipatiei. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile, care actioneaza in interiorul intestinelor ca un piston, impingand materiile reziduale spre a fi eliminate. Ele mai sunt supranumite "matura intestinului", pentru ca au si un efect foarte important pentru sanatate, de curatare a peretilor tubului digestiv.
Hipertensiune arteriala, cardiopatii - frunzele de salata verde sunt un sprijin extraordinar in lupta impotriva acestor boli. Fara sa contina deloc colesterol, foarte saraca in sodiu si bogata in potasiu (oligoelement cunoscut ca reglator al activitatii cardiovasculare), continand substante usor sedative si care diminueaza reactivitatea la stres, salata este un adevarat medicament contra hipertensiunii si contra tensiunii arteriale oscilante. Cercetari recente au pus in evidenta ca anumite varietati de salata verde, pe care le vom mentiona in acest articol, au efecte de anihilare a radicalilor liberi ce determina aparitia bolilor cardiace cronice, dar si a multor forme de cancer.
l Graviditate - rezultatele preliminare ale unui studiu in curs de desfasurare in mai multe maternitati din Statele Unite au pus in evidenta faptul ca salata verde consumata de catre femeile gravide are efecte foarte bune asupra fetusului. Doua sute de grame de salata consumate zilnic in primul trimestru de sarcina previn anumite probleme ale sistemului nervos si ale celui endocrin, pe care viitorul nou-nascut le-ar putea avea. De asemenea, la femeile care consuma regulat cantitati insemnate de salata verde s-a constatat ca rata avorturilor este mai redusa.
Caderea parului - consumul de salata verde si de frunze crude de spanac ajuta la stoparea caderii parului. Se pare ca cele doua vegetale intervin blocand procesele enzimatice care duc la slabirea radacinii firului de par. O alta explicatie ar fi faptul ca salata verde reduce sensibilitatea la stres, in conditiile in care s-a demonstrat ca, in momentele de tensiune psihica, ritmul de cadere a parului creste de pana la 3-4 ori.

Calitatile terapeutice ale diferitelor tipuri de salata verde

In ultimii ani au aparut in pietele si in magazinele noastre mai multe soiuri de salata, unele mai cunoscute, altele mai noi. Este bine de stiut ca fiecare in parte are un procent de substante active diferit de celelalte si, ca atare, difera destul de mult si prin calitatile terapeutice. Iata in continuare un foarte scurt ghid terapeutic in acest sens:
Salata normala - este foarte bogata in vitamina C si in potasiu, precum si in substante antioxidante (care anihileaza radicalii liberi), fiind recomandata in mod special persoanelor cu boli cardiace, precum si celor cu deficiente imunitare. De asemenea, este cea mai utila pentru femeile gravide, consumul sau ajutand la pastrarea sarcinii si la sanatatea fetusului. Mai este recomandata pentru compensarea deficitului de potasiu si de vitamine din complexul B (contine mai ales vitaminele B1 si B2).
Farfuria cu salata
Salata cu frunze crete - este cea mai bogata in fier dintre toate tipurile de salata, fiind recomandata ca adjuvant in anemie. De asemenea, este cea mai bogata (alaturi de salata aisberg) in fibre alimentare, fiind foarte utila in tratamentul obezitatii si al ingrasarii, al constipatiei, al intoxicatiilor cronice. Salata cu frunze rosii - este foarte bogata in vitamina A, fiind recomandata in mod special persoanelor care sufera de boli oculare. Contine in cantitati mari si vitamina B6, fiind recomandata ca remediu echilibrant al sistemului nervos. Mai este utila si in tratarea unor boli de piele cum ar fi acneea, sclerodermia, psoriazisul.
Salata aisberg - este, de asemenea, bogata in fibre alimentare, la concurenta cu salata cu frunze crete, fiind recomandata pentru reglarea greutatii corporale si a tranzitului intestinal. Contine si mari cantitati de colina, substanta folosita cu succes contra diabetului, dar si a aterosclerozei, excesului de colesterol, tulburarilor digestive atone.

Ridichile

Sunt alte vedete ale primaverii, fiind primele vegetale, alaturi de salata, care apar in gradina dupa indelungata iarna. Denumirea lor stiintifica este Raphanus sativus, iar popular mai sunt cunoscute si ca ridichi de luna, ridichi rosii sau ridichi timpurii. Sunt un ingredient nelipsit al salatei de primavara, completand de minune actiunea terapeutica a salatei verzi. Daca aceasta din urma este un adevarat medicament pentru intestine si vasele de sange, ridichile de luna sunt "matura" care ne curata rinichii, ficatul si caile respiratorii. Dar sa vedem detaliate sistematic cele mai importante calitati vindecatoare ale ridichilor:
Farfuria cu salata
Litiaza urinara - se spune ca cinci ridichi mancate zilnic ne feresc de pietrele la rinichi. Aceasta, pentru ca ridichile de luna contin substante care, pe de o parte, reduc inflamatia epiteliilor renale (inflamatie care favorizeaza formarea calculilor), iar pe de alta parte, stimuleaza diureza si distrug, pur si simplu, anumite formatiuni, cum ar fi uratii, fosfatii si, in mai mica masura, oxalatii. Pentru persoanele care deja sufera de litiaza renala, ridichile din salata sunt un bun adjuvant, dar cele mai bune rezultate se obtin chiar consumand sucul de ridichi obtinut cu storcatorul electric. Se consuma zilnic 50-100 de grame din acest suc, administrat dimineata si dupa amiaza, diluat cu suc de mere sau cu suc de morcov. Bronsita cronica, bronsita recidivanta - ridichile au principii active similare cu cele din hrean, cu un puternic efect antibiotic, expectorant (favorizeaza eliminarea secretiilor din arborele bronsic) si antitusiv. Consumul zilnic de ridichi (minimum 50 de grame) este un bun adjuvant pentru majoritatea bolilor respiratorii, accelerand procesul de vindecare si combatand complicatiile ulterioare.
Sinuzita, rinita (inclusiv alergica) - se face o cura de ridichi, in care se consuma 100 de grame pe zi, vreme de macar 28 de zile. Ridichile proaspete au efecte antiinflamatoare si antiinfectioase puternice la nivelul cailor respiratorii superioare, fluidizeaza secretiile, ajutand la eliminarea acestora. Anumite cercetari in curs de desfasurare arata ca este posibil ca anumite substante volatile emanate de ridichi (care le dau mirosul acela usor intepator) sa aiba efecte stimulante imunitare locale asupra cailor respiratorii.
Boala canceroasa - substantele care dau ridichilor culoarea rosie (antocianii) au efecte antitumorale certe, testele pe celule maligne facute in laborator aratand ca dezvoltarea acestora este oprita si uneori sunt chiar distruse de catre aceste principii active. Adaugati la aceasta informatie efectul detoxifiant puternic al ridichilor, continutul lor ridicat de vitamina C si de vitamine din complexul B, pentru a intelege de ce sunt considerate un excelent adjuvant pentru tratarea si prevenirea cancerului localizat la colon, rinichi, intestinul subtire, stomac sau in cavitatea bucala.
Febra - cresterea temperaturii corpului este, in anumite limite, o reactie normala de aparare a organismului in fata infectiilor, dar si a bolilor tumorale. La temperaturi apropiate de 38 de grade Celsius, celulele imunitare actioneaza optim, iar majoritatea microorganismelor invadatoare sunt slabite. Administrarea ridichilor nu inhiba aceasta reactie de aparare a organismului, cum fac medicamentele de sinteza, prin scaderea brusca a temperaturii. Ridichile sunt, in schimb, un excelent tonic pentru inima si sistemul circulator, ajutand organismul sa faca fata acceselor de febra, iar anumite substante active din componenta ridichilor ajuta la tinerea sub control a temperaturii corpului, asa incat sa nu atinga cote periculoase.

Ceapa verde

Este un aliment-medicament mult diferit de ceapa matura, despre care am discutat recent in paginile publicatiei noastre. Mai ales in primele sale faze de dezvoltare, ceapa verde este foarte bogata in hormoni de crestere, absenti in organismul ajuns la maturitate, in timp ce alte substante, cum ar fi compusii sulfului, sunt in proportie mult mai mica. Ca urmare, ceapa verde este mult mai usor tolerata de sistemul digestiv, are efecte detoxifiante si regenerative mai puternice, combate mai eficient radicalii liberi, chiar daca efectele sale antiinfectioase sau tonice nu sunt la fel de intense ca la ceapa matura. Ceapa verde este un ingredient care, pe cat posibil, nu ar trebui sa lipseasca din salata de primavara, adaugandu-i cateva virtuti terapeutice deloc de neglijat. Iata in continuare cateva din afectiunile in care acest remediu este cel mai eficient:
Farfuria cu salata
Dereglari menstruale - ciclul menstrual neregulat, dureros ori "anuntat" prin simptome neplacute, cum ar fi eruptiile de acnee, nervozitatea, umflarea dureroasa a sanilor, poate fi eficient tratat de o cura cu ceapa verde. Se consuma 4-8 fire tinere pe zi, pe o perioada de minim 60 de zile, simplu sau - si mai bine - in salata. Explicatia actiunii sale terapeutice este influenta reglatoare a fitohormonilor din bulbul sau asupra secretiei endocrine a ovarelor, care va fi normalizata.
Tuse, bronsita - o salata cu ceva mai multa ceapa si ridichi poate, pur si simplu, accelera vindecarea acestor probleme de sanatate, substantele active ale acestor doua vegetale fiind foarte puternic antiseptice, expectorante, fluidifiante ale secretiilor. Persoanele care sunt bolnave sau care au frecvent recidive ale acestor afectiuni ar trebui sa faca o cura de cel putin o luna de salata cu multa ceapa verde.
Tulburari ale glandelor cortico-suprarenale - studii israeliene pun in evidenta o actiune clara a cepei culese atunci cand se afla in primele faze de dezvoltare asupra activitatii glandelor suprarenale. Productia de cortizon, de pilda, s-a reglat de la sine la aproape 40% dintre animalele de experienta tratate cu acest remediu.
Boala canceroasa - este prevenita prin consumul zilnic de ceapa verde, doza recomandata fiind de minimum 35 de grame. Ceapa verde se recomanda in special contra cancerului ovarian, cancerului la san si a cancerului de piele (si salata verde are efecte salutare).

Patrunjelul

Alaturi de mararul verde, da aroma si gustul proaspat al salatei de primavara, fiind o componenta care nu trebuie sa lipseasca. Frunzele sale sunt cunoscute ca medicament inca din Evul Mediu, cand celebrul medic arab Avicenna le mentiona efectele terapeutice in scrierile sale. Se pare ca studiul acestei vegetale cu efecte vindecatoare a ramas, in continuare, un fel de... monopol arab, cercetarile cele mai noi si complete despre actiunea patrunjelului in diferite boli fiind facute in spitale si laboratoare universitare din tari cum ar fi Iranul, Turcia sau Libanul.
Farfuria cu salata
Iata, in continuare, cateva dintre bolile in care patrunjelul verde s-a dovedit a fi un medicament de exceptie: Diabet - un studiu efectuat in Turcia in 1999 a avut drept subiect diabeticii care au consumat zilnic cincizeci de grame de patrunjel, verificandu-se evolutia glicemiei lor pe o perioada de un an. La peste 80% dintre subiectii testati s-a constatat o reducere a zaharului din sange, ca urmare a consumului de patrunjel, la 21% dintre ei fiind necesara reducerea sau chiar eliminarea medicatiei ca urmare a acestor rezultate.
Boli hepatice - tot in Turcia mai multe animale de experienta care prezentau probleme hepatice au fost tratate cu patrunjel verde. La sfarsitul experimentului, la grupul tratat cu patrunjel s-a constatat o reducere a modificarilor degenerative cu peste 60%, fiind astfel pus in evidenta un puternic efect hepatoprotector al frunzelor de patrunjel verde.
Infectii recidivante, imunitate slabita - in medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa, este folosit ca salata care se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.
Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

Otetul de mere

Este un ingredient care nu poate lipsi dintr-o salata de primavara adevarata. Alaturi de uleiul presat la rece, este un fel de liant intre toate componentele salatei, uniformizand gustul, facand toata combinatia foarte digesta. Vom enumera, in continuare, doar cateva din efectele terapeutice ale otetului de mere:
Farfuria cu salata
Digestie dificila - consumati inainte de masa cu un sfert de ora si, eventual, si in timpul mesei, salata verde acrita cu cat de mult otet puteti suporta. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, imbunatateste metabolismul lipidelor, substante din alimente care sunt cel mai dificil de digerat si asimilat.
Intoxicatia alimentara - dupa evacuarea alimentelor toxice prin voma si scaun, o recuperare rapida se face prin administrarea de salata verde cu mult otet de mere. Vegetalele bogate in fibre alimentare din salata vor curata tubul digestiv de toxine, in timp ce otetul de mere va elimina starea de greata, va diminua febra si va inviora sistemul nervos.
Durerile de cap - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare, a oboselii sau a sedentarismului se trateaza foarte bine cu o salata de primavara cu ulei presat la rece, in care s-au pus 2 lingurite de otet de mere. Combinatia: salata, ulei si otet deblocheaza bila, stimuleaza digestia si eliminarea, combatand eficient durerea de cap, contractura tubului digestiv si greata.
Astenia de primavara - se trateaza simplu si eficient cu salata de primavara acrita cu otet de mere din belsug. Pe langa efectele sale de stimulare a apetitului si a digestiei, otetul de mere este si un excelent tonic psihic, inducand o stare de vioiciune, de tonus mental si emotional.

Uleiul presat la rece

Fie el de masline, de floarea soarelui, de porumb sau de samburi de struguri, are aproape aceleasi efecte vindecatoare remarcabile. Este nu doar gustos in salate, ci si foarte util pentru sanatate, completand perfect efectele terapeutice ale salatei, ridichilor, cepei verzi si patrunjelului verde. Principala "tinta" a uleiurilor presate la rece sunt bolile cardiace si vasculare, asa cum vom vedea in continuare:
Farfuria cu salata
Ateroscleroza - trei-patru lingurite de ulei presat la rece consumate zilnic in salate ne pun la adapost de aceasta afectiune, care apare mai ales la amatorii de carne, prajeli, dulciuri sau produse de patiserie. De asemenea, o data afectiunea instalata, administrarea zilnica de ulei presat la rece ajuta la diminuarea placilor de aterom de pe vase, reda elasticitatea si permeabilitatea acestora. Ischemie cardiaca - mai ales cea care apare la persoanele cu valori crescute ale colesterolului, este combatuta incet, dar sigur, de administrarea uleiului presat la rece in salata. Doza zilnica recomandata este de 30-50 de grame, care vor fi singura sursa de grasimi din alimentatie, o cura de acest fel cu salata si ulei presat la rece durand minimum un an.
Tulburari de menopauza, menopauza prematura - mai ales uleiul presat la rece de masline consumat in salata este un excelent medicament in aceasta categorie de afectiuni. Prin efectul sau estrogen, intarzie aparitia menopauzei, diminueaza simptomele neplacute ale acesteia (bufeurile, transpiratia), combate afectiuni care apar dupa instalarea menopauzei cum ar fi: osteoporoza, hirsutismul, cheratoza senila etc. (Alte informatii despre uleiurile din plante in pagina urmatoare.)

O precizare foarte importanta

Un sceptic care ar parcurge acest articol, citind zecile de indicatii terapeutice ale unor alimente pe care le vede zilnic pe tarabe, s-ar putea gandi ca efectele vindecatoare descrise sunt exagerate, sunt umflate de celebra goana dupa senzational a jurnalistului. Pentru a intelege justa valoare a acestor alimente-medicament, trebuie sa luam in considerare faptul ca ele trebuie "administrate" aproape zi de zi, pe perioade de luni sau chiar ani. Ei bine, pentru cei care folosesc zilnic aceste vegetale, efectele terapeutice sunt garantate. Acesta este unul din secretele medicinii naturale, greu de inteles de graba medicilor moderni: timpul curge in favoarea pacientului care foloseste consecvent aceste remedii. O salata mancata o data la trei zile, intre doua fripturi sau doua pungi cu snacksuri, nu inseamna mare lucru. Insa consumul zilnic, in cantitati medii sau mari, al acestui elixir de sanatate, inseamna enorm, pentru ca substantele active ale ingredientelor salatei actioneaza lent si sigur. La fel ca medicina naturala corect aplicata.