duminică, 21 februarie 2010

Retete de post - meniu pe o saptamina

0 comentarii
Fiecare zi trebuie inceputa cu bucurie in suflet!

Model de meniu pentru o saptamana

Luni

un catel de usturoi
lapte de susan

1. paste cu legume, ulei de masline, verdeturi proaspete sau uscate
2. paine unsa cu usturoi frecat cu ulei
3. ardei umpluti cu ciuperci si verdeata
4. cartofi la cuptor, salata de varza alba
5. masline, mere,nuci
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Marti

un catel de usturoi
lapte de soia

1. suc de morcov cu telina, mar si ridiche neagra
2. paine unsa cu verdeturi in ulei de masline
3. fasole scazuta cu salata de morcov si telina
4. pilaf sarbesc cu salata de castraveti murati
5. alune, prune uscate, pere
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Miercuri

un catel de usturoi
apa de tarâţe

1. piure din linte
2. paine unsa cu pasta de masline
3. mancare de cartofi cu salata de ceapa coapta
4. pilaf din orez semidecorticat cu morcov si salata de varza rosie
5. clatite de post
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Joi

un catel de usturoi

1. morcov ras cu miere si lamaie
2. piure din mazare la borcan
3. mancare de maut, salata de ridiche neagra cu morcov si telina
4. mancare de fasole verde
5. nuci, mere, seminte de dovleac
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Vineri

un catel de usturoi

1. budinca de macaroane cu legume in foaie de aluat
2. paine cu zacusca
3. tocanita de ciuperci cu salata de varza alba
4. mancare de spanac
5. seminte crude de floarea soarelui
6. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Sambata(cand e dezlegare la peste)

un catel de usturoi
telina si morcov cu mar (rase)

1. paine cu icre
2. bors de peste
3. varza la cuptor
4. prajitura de casa
5. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Duminica

Nu se mananca inainte de sfarsitul Sfintei Liturghii

1. saramura de peste cu mamaliga
2. sarmale de post
3. placinta cu mere, dovleac si nuca
4. apa, ceaiuri neindulcite sau indulcite cu cel mult o lingura de miere pe zi

Pentru informatii ii multumesc Elenei, care a reusit sa ajunga la conferinta.

Update - sugestii meniu fara ulei de la o surioara:
- paste cu nuca (sau dulceata, sau pesmet)
- spaghete cu sos de rosii (pulpa rosii fiarta cinci minute cu sare, piper, oregano, cimbru si optional o lingurita de faina frecata in prealabil cu apa)
- pilaf cu putin patrunjel sau marar ori cu cateva granule de soia
- felii de dovleac la cuptor
- paine(preferabil neagra sau integrala)unsa cu miere si ornata cu felii de banane(e delicioasa)
- Se pot prepara biscuiti fara ulei bagati la cuptor pe hartie de copt.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Tratamentul homeopatic al alcoolismului

0 comentarii
Pentru combaterea alcoolismului pot sa va recomand mai multe retete: * Se iau 50 g patrunjel verde sau radacina, coaja de la o felie de portocala si coaja de la o felie de grapefruit. Se fierb intr-un litru de apa, pana scade la jumatate. Se strecoara. Se indulceste cu miere. Se administreaza cate o lingurita dimineata, pe nemancate. Se va pastra la temperatura camerei, in sticle inchise la culoare. Se va bea ceai de sovarf. Un alt tratament este cu miere si aloe (arborescens). Se ia o jumatate kilogram miere, care se amesteca intr-un mixer, cu 100 g planta de aloe si cu 3 linguri de tuica sau coniac, pana devine o pasta. Se administreaza cat
e o lingura de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de fiecare masa. In perioada respectiva nu se vor manca lapte si oua. Cura dureaza minimum 14 zile si se poate relua la nevoie. * Se administreaza si medicamentul homeopat Lachezis, daca persoana este violenta si vorbeste urat. Lachezis se procura de la farmacia homeopata.

CONSTANTA - e-mail: constantamierlusca@yahoo.com
sursa:
http://www.formula-as.ro/2010/902/cititorii-raspund-49/suntem-doi-parinti-alcoolici-12017

joi, 18 februarie 2010

RETETE DE POST

0 comentarii
REŢETE PENTRU POSTUL MARE
17.02.2010

A. PLĂCINTE
Mingiuţe cu măsline
• 1 borcan măsline verzi umplute cu gogoşari;
• 250 g margarină;
• 3 ceşti făină;
• 1 linguriţă sare
Se lasă măslinele în strecurătoare de seara să se scurgă.
Din margarină, făină şi sare se face un aluat moale, care se împarte în grămăjoare de mărimea unei nuci.
Se întind în foi mingiuţele, pe fiecare se aşază o măslină, apoi se înfăşoară şi se modelează mingiuţe.
Se aşază în tavă şi se coc la cuptor la foc potrivit ½ ore cât să se rumenească uşor.

B. SALATE
Salată de orez
• 1 ceaşcă orez;
• 4 ardei graşi;
• 4 roşii mari bine coapte;
• 4 cepe potrivite;
• Ulei;
• Oţet;
• Sare;
• Piper;
• 1 legătură mărar
Orezul se alege, se spală şi se fierbe în apă cu sare, după care se pune într-o salatieră.
Roşiile crude şi ardeii copţi se taie mărunt.
La fel ceapa şi mărarul.
Se amestecă toate ingredientele, potrivindu-se de sare şi piper măcinat.

C. SOSURI
Sos de hrean
Se rade hreanul pe răzătoarea mică, se pune în sosieră, se sărează, se toarnă peste el oţet îndulcit cu o linguriţă de zahăr.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de cartofi
• 500 g cartofi;
• 50 g margarină;
• 1 lingură făină;
• 1 morcov;
• 1 rădăcină pătrunjel;
• 1 ţelină mică;
• Sare;
• Piper
Se curăţă zarzavatul, se spală, se taie bucăţele şi se pune într-o oală de 3 litri.
Se curăţă şi cartofii şi se taie în cubuleţe.
Se pun în oală şi se acoperă cu apă caldă.
Pe măsură ce apa scade, se completează cu apă caldă, astfel ca legumele cât fierb să fie mereu cuprinse de zeamă.
După ce zarzavatul a fiert se face separat un rântaş din ½ lingură margarină şi o lingură făină care se stinge cu apă.
Se amestecă rântaşul cu supa şi se lasă să mai dea un clocot împreună.
Se adaugă sare şi piper măcinat după gust.
Înainte de a se lua de pe foc se pune o lingură de pătrunjel verde fin tocat şi puţin ulei.

E. MÂNCĂRURI
Mâncare de ţelină cu măsline
• 4 ţeline mari;
• 1 ceapă mare;
• 1 lingură bulion;
• 1 lingură făină;
• 1 ceaşcă ulei;
• 20 măsline;
• Sare;
• Zahăr
• 1 legătură pătrunjel
Se curăţă ţelinele, se taie felii rotunde, care, larândul lor se taie în două.
Se prăjesc în ulei, apoi se aşază în cratiţă.
Se rumeneşte o ceapă tăiată mărunt, se pune un vârf de lingură de făină, se adaugă bulionul, sare şi puţin zahăr.
Se toarnă sosul în cratiţă peste ţelină, se adaugă măslinele.
Se lasă să dea în fiert, apoi se dă la cuptor.
Când mâncarea este suficient de scăzută se aşază pe platou şi se presară cu pătrunjel fin tocat.

F. DULCIURI
Gogoşele
• 2 ½ ceşti apă caldă;
• ¼ ceaşcă ulei;
• 4 linguriţe drojdie uscată sau 40 g drojdie proaspătă;
• 4 ceşti făină;
• ½ linguriţă sare;
• 1 lingură coajă de lămâie rasă sau scorţişoară
Sirop:
• 1 ceaşcă zahăr;
• ½ ceaşcă miere;
• 1 ceaşcă apă;
• 1 linguriţă zeamă de lămâie;
• 1 lingură scorţişoară
Se dizolvă drojdia de bere într-o ceaşcă cu apă caldă în care s-a adăugat o linguriţă de zahăr şi se lasă 5 – 10 minute la loc cald.
Într-o oală se amestecă restul ingredientelor, se adaugă drojdia dizolvată şi se toarnă în lighenaş peste făină.
Se amestecă bine cu lingura şi se lasă 20 minute să crească.
Aluatul se mai bate puţin şi pentru că este moale, se ia cu lingura şi se pun mingiuţe în uleiul bine încins.
Se utilizează o tigaie adâncă cu ulei suficient.
Se scot şi se pun într-o strecurătoare să se scurgă uleiul care prisoseşte.
Se aşază în platou şi se toarnă peste ele siropul, care se obţine, fierbând timp de 5 minute ingredientele pentru sirop.
După preferinţă se poate presăra şi nucă măcinată peste sirop.
În loc de sirop se poate folosi sos de ciocolată.
• 1 pachet cacao;
• 1 ceaşcă apă;
• 1 ½ ceaşcă zahăr;
• 1 vanilie
Se pun toate ingredientele într-o oală la foc şi se fierb 5 minute amestecând cu multă grijă.
După ce sosul se leagă se lasă să se răcească.
Se poate utiliza imediat sau se păstrează la frigider.

miercuri, 17 februarie 2010

Citeva sfaturi pentru a avea o odihna buna noaptea...ce mancam seara?

0 comentarii
Care este secretul de a obţine un solid 7 - 8 ore de somn? Şef de bucătărie şi să se bucure unul sau două dintre aceste 10 alimente. Ei relaxa musculatura încordată, liniştită minţile zumzet, şi / sau a lua calmante, soporific hormoni - serotonină şi melatonină - curge. Căscat încă?

Banane. Acestea sunt, practic, o pastila de dormit într-o coajă. În plus faţă de un pic de melatonină liniştitor şi serotonina, bananele conţin magneziu, un relaxant muscular.

Ceai de musetel. Muşeţel Motivul este un astfel de discontinue din amestecuri de ceai înainte de culcare este efectul său uşoară sedative - este antidotul perfect naturale pentru minţile agitat / organisme.

Lapte cald. Nu e un mit. Laptele are unele triptofan - un aminoacid care are un sedativ - ca efect - şi de calciu, care îi ajută triptofan creier de utilizare. Plus acolo 'psihologic-arunce înapoi în copilărie, atunci când o sticla de cald însemna "Relaxează-te, totul e bine."

Miere. Cerne un pic în lapte cald sau ceai de plante medicinale. O mulţime de zahăr este stimularea, dar un pic de glucoză spune creierul pentru a opri orexina, un neurotransmitator recent a descoperit că legată de vigilenţă.


Ceai de musetel. Muşeţel Motivul este un astfel de discontinue din amestecuri de ceai înainte de culcare este efectul său uşoară sedative - este antidotul perfect naturale pentru minţile agitat / organisme.

Lapte cald. Nu e un mit. Laptele are unele triptofan - un aminoacid care are un sedativ - ca efect - şi de calciu, care îi ajută triptofan creier de utilizare. Plus acolo 'psihologic-arunce înapoi în copilărie, atunci când o sticla de cald însemna "Relaxează-te, totul e bine."


Total-pâine de grâu. O felie de paine prajita cu ceai si miere va eliberarea de insulină, care ajută triptofan ajunge la creier, unde este transformat în serotonină şi liniştit murmurele "timp pentru a dormi."

Curcan. Este sursa cea mai renumite din triptofan, creditat cu toţi cei PNA Ziua Recunostintei. Dar, folclor că de fapt moderne. Triptofan funcţionează atunci când stomacul gol a lui în esenţă, nu overstuffed, şi atunci când există unele carbohidrati din jur, nu de tone de proteine. Dar a pune o felie slabă sau două pe unele ansamblu-pâine de grâu la mijlocul-seara, si le-aţi luat unul dintre cele mai bune inductorilor de somn în bucătăria dumneavoastră.

Ce se întâmplă dacă nici una dintre aceste alimente vă ajuta să obţineţi dvs. zzz's? Check out obiceiurile de somn cu acest test rapid RealAge pentru a afla ce se va menţine până la noapte.


Pentru un tratament suplimentar, aici e somn final-induc gustare ...

Lullaby Muffins

Face 12 low-brioşe de grăsime
Între banane, grâu ansamblu, precum şi atingerea Galbui de dulceaţă, aceste brioşe sunt, practic, un cântec de leagăn comestibile.

· 2 ceşti întregi-patiserie făină de grâu
· 1 / 2 linguriţă de sare de
· 1 linguriţă praf de copt

Banane · 2 mari, foarte coapte
· 1 / 3 ceasca suc de mere
· 1 / 4 pahar de miere
· 1 / 2 ceasca de lapte sau lapte de soia


Preincalzeste cuptorul la 350F. Într-un castron mare, combina faina (asiguraţi-vă că este întreg de făină de grâu de patiserie sau veţi avea produc mingi de golf, nu brioşe), sare, si praf de copt. Într-un blender, piure de banane; adăuga suc de mere, miere, şi lapte. Amesteca bine. Se toarnă amestecul de banane în ingredientele uscate şi se amestecă până când doar umezită. Conserve brioşă Line cu cupe brioşă de hârtie, se toarnă în aluat, şi coace 30 de minute sau până când blaturi sunt uşor maro şi uşor elastic.

Date Nutritie
Per portie: 119 calorii; 1g grăsime; 2,5 g proteine; 27g hidrati de carbon, 10g zaharurilor; 133mg de sodiu; 3G fibra; 35mg magneziu

duminică, 14 februarie 2010

DESPRE ALIMENTELE PROCESATE

0 comentarii
Află de ce ar trebui să limitezi consumul de alimente procesate
Am auzit de nenumărate ori că alimentaţia ar trebui să-i ofere organismului energia şi substanţele nutritive necesare fără să-l suprasolicite, în caz contrar existând riscul unor boli precum cele de inimă sau cancerul. Cu toate astea, o mare parte din dieta zilnică este alcătuită din chimicale periculoase.
Autorităţile naţionale şi internaţionale permit folosirea în industria alimentară a aproximativ 300 de aditivi, recunoscuţi pe plan global sub numele de E-uri, care fac mâncarea să arate mai bine, să aibă un gust mai plăcut şi să reziste timp îndelungat pe rafturile magazinelor, toate astea la un preţ atractiv.
Ce-i drept, o parte din E-uri provin din surse naturale şi nu reprezintă un risc pentru sănătate. Dar majoritatea coloranţilor, îndulcitorilor, aromelor artificiale sau „identic naturale", conservanţilor, acizilor, agenţilor de maturare, de înălbire şi emulsificatorilor sunt produse sintetice, de laborator, folosite mai ales în produsele industrializate.
Desigur, regulile impuse de autorităţi prevăd ca niciun aliment să nu conţină cantităţi periculoase dintr-un anumit aditiv. Cu toate acestea, adunând cantitatea unui anumit E din mai multe alimente consumate de-a lungul unei zile, ajungem uneori să depăşim cu mult nivelul „sigur" de aditivi şi, prin urmare, ne punem în pericol sănătatea.
Majoritatea coloranţilor sunt nocivi
Unul dintre criteriile cele mai sigure pentru a evita consumul unor alimente periculoase este culoarea. Mai precis, cu cât un aliment are o culoare mai intensă, într-un mod evident nefiresc, cu atât este mai riscant pentru sănătate şi, prin urmare, ar trebui să-l eviţi.
Spre exemplu, în timp ce unii coloranţi provin din insecte, cum este carminul (numit şi E120, coşenila sau acid carminic), alţii sunt extraşi din plante potenţial periculoase, cum este indigotina (E132, carmin indigo sau blue no 2), care se foloseşte, în special pentru colorarea hainelor, mai ales pentru nuanţarea blugilor.
Printre cele mai nocive alimente cu coloranţi se numără sosurile, bomboanele, toppingurile, cremele prăjiturilor, mezelurile, băuturile răcoritoare şi cele alcoolice.

Atenţie
Nu doar alimentele, ci şi o mare parte din medicamente conţin E-uri.

Ce pot face în organism

Bomboanele, cu cât sunt mai colorate, cu atât sunt mai dăunătoare
Cea mai mare temere a noastră în legătură cu alimentele care conţin E-uri periculoase este teama de cancer. Dar specialiştii ne atrag atenţia că nu doar alimentele care conţin aditivi cu potenţial cancerigen ar trebui excluse din dietă. Pentru că şi restul E-urilor sunt periculoase. Spre exemplu, cele sintetice pun la grea încercare stomacul, pancreasul şi ficatul care, nefiind obişnuit să metabolizeze produşi artificiali, trebuie să „lucreze" mai mult, consumând cantităţi mari de energie.
Prin urmare, primul care are de suferit de pe urma consumului de alimente procesate este metabolismul. Însă E-urile sunt periculoase şi pentru glandele endocrine, în special pentru tiroidă, unele dintre ele ducând la formarea nodulilor tiroidieni. Unele dintre E-uri, cum este E320 (butilhidroxianisolul sau BHA), cresc nivelul colesterolului „rău" în organism, ceea ce favorizează îngustarea vaselor de sânge şi, în timp, duce la apariţia bolilor cardiovasculare. Alte E-uri, neputând fi procesate în întregime de ficat, ajung în sânge şi determină reacţii din partea sistemului imunitar, ceea ce determină instalarea alergiilor.
În cazul copiilor care consumă cantităţi mari de alimente bogate în aditivi, există un risc crescut de a dezvolta ADHD, cunoscut şi ca sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie. Aceasta este o tulburare psihică de comportament, tot mai frecventă, care îi împiedică pe copii să înveţe.
Ce este falsul alimentar
Se consideră că un aliment este falsificat dacă:
- orice constituent valoros a fost parţial sau total eliminat din formula originală;
- orice substanţă a fost substituită parţial sau total;
- orice defect a fost ascuns, în orice manieră;
- orice substanţă a fost adăugată, amestecată sau ambalată pentru a mări volumul sau greutatea şi a reduce calitatea;
- se utilizează ingrediente şi aditivi neadmişi sau în doze mai mari decât cele reglementate;
- produsul este aranjat să pară a fi mai bun sau mai valoros decât este în realitate.
Din cele 317 E-uri utilizate în Uniunea Europeană şi, implicit, în România, doar aproximativ 100 sunt considerate inofensive.
Top 3 E-uri periculoase
E-urile sunt împărţite de specialişti în trei mari categorii: inofensive, suspecte (cele mai multe) şi periculoase. Deşi numărul aditivilor catalogaţi drept periculoşi este destul de mare (în jur de 50 de E-uri), cinci dintre ei sunt consideraţi drept cei mai riscanţi pentru sănătate.
1 Coloranţii chimici, dintre care ar trebui excluşi:
- E102 (tartrazina, yellow no 5) şi E104 (galben de chinolină, yellow no 10), care se găsesc în băuturi alcoolice şi nonalcoolice, fructe şi legume confiate, produse de cofetărie, îngheţată, glazuri, creme, biscuiţi de culoare galbenă, brânză topită, supe instant, snacksuri, sosuri, maioneze.
- E150 B, C, D (carameluri), prezent în aproape toate dulciurile, în berea neagră, dar şi în whisky.
- E133 (albastru briliant) se găseşte în special în bomboane, sucuri şi în guma de mestecat.
- E122 (azorubină, carmoizină), colorant roşu prezent în dulciuri, creme, băuturi şi în foarte multe preparate din carne.
2 E320 (butilhidroxianisolul sau BHA) este un conservant care se găseşte în unele unturi, produse din carne, gumă de mestecat şi în bere. Potrivit Agenţiei de Cercetare a Cancerului din SUA, este o substanţă cancerigenă.
3 Sulfiţii (E220-E228) se găsesc în mai toate produsele de pe piaţă, dar cu precădere în vin. Încetinesc absorbţia vitaminei B1 în organism şi provoacă afecţiuni intestinale.

Livia Nena
biolog nutriţionist

Aditivii alimentari nu au valoare nutritivă. Ei sunt adăugaţi produselor alimentare cu diferite scopuri: de colorare, de conservare, de afânare etc. Potrivit celor mai noi rapoarte ale organizaţiilor internaţionale, una dintre cauzele principale ale îmbolnăvirilor (de cancer, de diabet, de boli cardiovasculare, de boli ale tubului digestiv, de alergii etc.) o constituie consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale. În listele internaţionale, aditivii sunt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific.
Iată numai câteva exemple: coloranţi - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E182); conservanţi - substanţe ce prelungesc perioada de păstrare a alimentelor (E200-E297); emulgatori - asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare (E400-E496); acidifianţi - substanţe care cresc aciditatea alimentelor, imprimându-le un gust acru (E300-E390); edul¬coranţi - substanţe utilizate pentru a da gust dulce alimentelor (E900-E999).
Lista poate continua, deoarece există multe alte substanţe chimice adăugate alimentelor. Consumul îndelungat de produse alimentare cu aditivi sintetici poate produce organismului uman mari daune. De aceea, trebuie să citim etichetele produselor şi să optăm pentru o hrană cât mai naturală.

Cele mai riscante substanţe din farfurie

Din păcate, chiar dacă eviţi pe cât posibil alimentele cu E-uri, tot nu ai certitudinea că ceea ce mănânci nu este riscant pentru sănătate. Asta pentru că unele substanţe chimice nocive nu se regăsesc pe nicio etichetă. Ba mai mult, o parte din chimicalele toxice provin din ambalajul unor produse considerate bune, iar pentru altele suntem vinovaţi noi înşine, pentru că acestea rezultă din modul în care preparăm mâncarea.

Prin prăjire la temperaturi mari, în carne se produc substanţe toxice
Ambalajele nu sunt sigure
Aluminiul se găseşte peste tot: în apă, în sol, în aer. Implicit, acest metal ajunge, în cantităţi foarte mici, şi în fructele şi în legumele cultivate în soluri cu un nivel crescut de aluminiu. Din păcate, în privinţa legumelor şi fructelor cu aluminiu nu putem face prea multe.
Însă putem totuşi limita nivelul de aluminiu ingerat evitând ambalajele care conţin aluminiu. Unele lactate au pe interiorul cartonului în care sunt ambalate aluminiu, pentru păstrare îndelungată. Specialiştii spun că lactatele, având o consistenţă grasă, absorb o cantitate mare de metale. Prin urmare, este cel mai periculos să bem lapte din cutii cu aluminiu. Însă şi alimentele împachetate în folie de aluminiu sau alimentele preparate la cuptor în această folie absorb metalul şi, astfel, în sânge ajunge o cantitate mare de aluminiu.
Dozele de peste 8 grame de aluminiu pe zi, în cazul unui adult, duc la afecţiuni ale sistemului nervos central, cum sunt Parkinson, Alzhei¬mer şi la encefalopatia dializaţilor (o formă de demenţă specifică persoanelor care fac dializă). De asemenea, aluminiul mai este de vină pentru apariţia anemiei şi osteomalaciei (oase moi şi casante).
Utilizare
Bisfenolul A se foloseşte la lentilele de ochelari, DVD-uri şi la ambalajele alimentelor.
Vasele antiadezive, surse de otrăvuri
Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Exeter din Marea Britanie arată că vasele antiadezive produc prin încăl¬zire o substanţă numită PFOA. Aceasta afectează funcţionarea glandei tiroide atât prin inhalarea fumului, cât şi prin consumul alimentelor preparate în astfel de vase de bucătărie.
Prin prepararea la temperaturi înalte a alimentelor bogate în proteine (carnea) sau a legumelor bogate în carbohidraţi (pâinea, cartofii etc.), ia naştere acrilamida. Specialiştii spun că această substanţă este neurotoxică şi cancerigenă. Nici grătarele făcute prin prăjirea cărnii direct deasupra focului nu sunt sănătoase, susţin nutriţioniştii. Prin arderea grăsimilor se produc dioxine care, pe termen scurt, dau leziuni cutanate, iar pe termen lung determină slăbirea sistemului imunitar şi afectează glandele endocrine şi sistemul nervos.
Şi prin afumarea cărnii se produc substanţe nocive, numite hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), mai ales dacă s-a folosit fumul de lemn sau de cărbuni. Expunerea îndelungată la PAH duce la mutaţii genetice sau chiar la cancer.
Plasticul, la fel de periculos
Bisfenolul A este o substanţă descoperită în anul 2002, care se găseşte în cantităţi mari în ambalajele din plastic. Statisticile Centrului pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor din SUA arată că aproximativ 93 la sută din populaţie prezintă în sânge această substanţă. Bisfenolul A simulează estrogenul, hormonul sexual feminin, şi afectează în primul rând glandele endocrine, fiind considerat vinovat pentru o mare parte din cazurile de infertilitate, de cancer mamar şi de pubertate precoce la adolescente.
Semicarbazidele (SEM) se găsesc în alimentele ambalate în borcane de sticlă cu capac metalic căptuşit cu plastic. În cadrul unor studii efectuate pe şoareci de laborator, cercetătorii au observat că semicarbazidele au efect cancerigen moderat.
Metil-benzofenonele sunt substanţe regăsite în cerneala cu care sunt desenate ambalajele, în special cele ale cerealelor pentru copii.
Deşi aluminiul se găseşte peste tot în jurul nostru, din alimentaţie asimilăm cea mai mare cantitate de metal.
Chimicalele ne îmbolnăvesc
- Ftalaţii şi bisfenolul A - pot imita, bloca sau afecta producerea anumitor hormoni, cum sunt estrogenii, androgenii şi cei tiroidieni. Efectele sunt problemele de reproducere, fertilitatea redusă, tulburările de natură neurologică, comportamentală şi de dezvoltare.
- Unele E-uri, acrilamida şi semicarbazidele - sunt considerate responsabile pentru mai multe tipuri de cancer.
- Aluminiul şi pesticidele - afectează anumite structuri din creier şi favorizează formarea plăcilor care inhibă dezvoltarea neuronilor din zonele memoriei.
- E-urile din categoria sulfiţilor - duc la apariţia astmului. Alte substanţe chimice, cum sunt cele din floricelele de porumb cu aromă de unt, afectează funcţiile plămânilor.
Cafeaua poate fi toxică
Unele tipuri de cafea conţin o substanţă toxică produsă în timpul metabolismului unor ciuperci microscopice sau unor mucegaiuri, numită ochratoxina A. Această substanţă se regăseşte în special pe boabele verzi, păstrate în condiţii improprii. Prin prăjirea boabelor de cafea, ochratoxina nu este distrusă, dispar însă gustul şi mirosul neplăcute produse de aceasta. Un nivel crescut al acestei substanţe în corp ar putea duce la apariţia tumorilor canceroase.
Specialistul nostru
Dr. Adrian Dumitrescu
medic specialist pediatrie,Vicepreşedinte Societatea Română de Homeopatie

Ce poţi mânca fără probleme
Dacă ar fi să ne luăm după recomandările specialiştilor în nutriţie şi după toate studiile care apar zi de zi despre substanţele nocive din alimente, nu am mai avea cu ce să ne hrănim. Mai mult, nici apă nu am mai bea, pentru că şi apa conţine aluminiu şi alte substanţe care, pe termen lung, pot duce la complicaţii periculoase pentru organism.
Nu mai vorbim de fructele, de legumele şi de cerealele care sunt tratate cu pesticide şi cu substanţe care fie grăbesc procesul de maturare a plantelor şi de coacere a fructelor, fie le dau o culoare mai intensă. Aşa se explică, de exemplu, de ce unele roşii sunt perfect colorate pe exterior, însă par crude pe interior. Tot aşa se explică de ce ardeii graşi din grădina bunicii sunt de un verde sau de un galben pal, iar cei de la supermarket par mult mai apetisanţi, având culori similare figurilor de ceară.
Pesticidele întârzie dezvoltarea copiilor

Sucul preparat prin stoarcerea fructelor este cea mai sănătoasă variantă de băuturi răcoritoare
Pesticidele sunt substanţe sau amestecuri de substanţe care distrug atât insectele ce atacă plantele, pomii şi cerealele, cât şi ciupercile şi buruienile care împiedică dezvoltarea acestora. Deoarece sunt menite să distrugă unele organisme vii, pesticidele implică un oarecare risc şi pentru animale, pentru mediul înconjurător, dar şi pentru omul care le consumă.
Cele mai multe pesticide sintetice acţionează asupra sistemului nervos, favorizând instalarea unor boli grave, precum Parkinson şi alte afecţiuni degenerative. În cazul copiilor, expunerea prelungită la pesticide sau consumul frecvent al alimentelor tratate chimic pot duce la tulburări de dezvoltare, la malformaţii sau la probleme legate de fertilitate mai târziu în viaţă.
Pentru a găti sănătos legumele şi carnea, foloseşte wok-ul, un vas de origine asiatică, cu fundul mic, care necesită un timp minim de preparare.
Soluţia: alimentele organice sau bio
Deşi la noi în ţară ocupă doar unu la sută din piaţa alimentelor, produsele bio sunt cea mai bună soluţie pentru a evita pericolele reprezentate de substanţele toxice. Acestea provin din culturi netratate cu pesticide, sunt mai puţin colorate, dar au un gust mai natural. Şi carnea şi produsele lactate bio sunt de preferat, pentru că acestea nu conţin nici hormoni, nici antibiotice (cu care sunt tratate, de obicei animalele) şi, în plus, animalele de la care provin au fost hrănite la rândul lor cu mâncare netratată.
De asemenea, alimentele organice sau bio nu trebuie să conţină aditivi artificiali, ceea ce le face să se altereze mai repede decât cele obişnuite. Conservanţii chimici sunt înlocuiţi cu cei naturali, cum este, de exemplu, acidul lactic. Pentru a se conserva, unele alimente sunt tratate termic. Şi alimentele pe a căror etichetă este înscrisă menţiunea „integral" sunt o alternativă sănătoasă la alimentele industriale. Acestea sunt, în general, alimente neprocesate şi nerafinate.
Opţiune
Alege ouăle care au înscris pe coajă un cod care începe cu cifra 0, 1 sau 2, în niciun caz 3.
Care sunt dovezile calităţii
Indiferent ce scrie pe ambalajul unui produs alimentar, pentru a te asigura că mănânci sănătos trebuie să analizezi cu atenţie eticheta. Astfel, pe eticheta unui produs organic trebuie să existe ştampila organismului de certificare şi sigla naţională pentru produsele din categoria bio sau organic.
În plus, minimum 90 la sută din ingrediente trebuie să fie ecologice şi maximum 10 la sută să fie aditivi naturali. Chiar dacă nu sunt bio sau organice, produsele lactate mai sigure sunt cele cu o ştampilă ovală, care atestă că respectivul produs corespunde nu doar standardelor ţării noastre, ci şi celor ale Uniunii Europene. Lactatele cu ştampilă rotundă sunt cele certificate doar local.
Aditivi pentru un gust mai bun
O echipă de cercetători polonezi şi spanioli a propus introducerea în alimentele care conţin polifenoli (ceai verde, coajă de struguri etc.) a unui aditiv care să le modifice gustul specific amărui. Potrivit acestora, majoritatea oamenilor evită să consume astfel de alimente tocmai din cauza gustului uşor amar. Cu toate acestea, propunerea lor nu a fost încă aprobată, deoarece agentul de îngroşare pe care ar vrea să-l introducă în alimentele sănătoase le-ar putea anula acestora efectul benefic.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
Directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti
O mare varietate de produse alimentare sănătoase sunt caracterizate ca alimente funcţionale. Acestea includ o serie de componenţi, nutrienţi sau non-nutrienţi, care afectează funcţii ale organismului relevante pentru starea de bine şi pentru reducerea riscului de îmbolnăvire.
Din punct de vedere grafic, alimentele funcţionale pot fi: alimente naturale în care unul dintre componenţi a fost îmbogăţit (fortifiat) natural în condiţii speciale de creştere; alimente ale căror componente au fost adăugate pentru a aduce beneficii sănătăţii intestinelor (de exemplu, inocularea laptelui cu bacterii probiotice selecţionate la fabricarea iaurtului); alimente din care au fost extrase componente cu efect negativ asupra sănătăţii (de exemplu, reducerea conţinutului de acizi graşi saturaţi; alimente în care natura unuia sau mai multor componente a fost modificată bio-chimic pentru a induce efecte benefice (de exemplu, hidroliza proteinelor în alimentele pentru copii, pentru a reduce incidenţa alergiilor) şi alimente în care bio¬disponibilitatea unuia sau mai multor componente a fost îmbunătăţită, pentru a permite o absorbţie mai bună a componentelor benefice.

RETETE PENTRU DEZLEGARE LA BRANZA ,OUA,PESTE

0 comentarii
Reţete de post pentru dezlegare la lapte, brânză, ouă şi peşte
A. GUSTĂRI
Ouă umlute cu sardele
Se fierb ouăle tari, se curăţă şi se taie în două, în lăţime. Se taie foarte puţin din capetele rotunde, astfel ca jumătăţile de ou să poată sta în picioare. Se trec gălbenuşurile prin maşina de tocat împreună cu 3-4 sardele scurse de ulei. Se freacă amestecul obţinut cu două linguri de unt, se adaugă pătrunjel tăiat fin şi piper. Se umplu ouăle cu acest amestec, se ornează cu maioneză, gogoşari, măsline. Se ţin la rece până în momentul servirii.
B. SALATE
Salată de ton cu legume
câteva frunze de salată verde

2 conserve de ton

o legătură ceapă verde

porumb din conservă

1/2 morcov

1 roşie sau roşii cherry

o lingură maioneză (sau puţin ulei de măsline)
1 lămâie

sare, piper,

măsline de preferat fără sâmburi
Mod de preparare:
Ceapa verde se taie de aproximativ 2 cm şi se pune într-un castron
Se adaugă morcovul tăiat fâşii subţiri. Roşia se taie cubuleţe şi se pune şi ea în castron, mai adăugăm boabele de porumb, măslinele fără sâmburi, scoatem tonul din conservă şi-l punem peste legume.
Maioneza se condimentează cu sare, piper şi se răstoarnă peste legume.
Se amestecă uşor să nu sfărâmăm legumele şi nici peştele.
Pe o farfurie se aşază frunzele de salată verde, spălate şi uscate între şervete din hârtie, apoi punem salata din castron şi o ornăm după preferinţă şi inspiraţie.
C. SOSURI
Sos de usturoi pentru peşte
Modul de preparare este prezentat la Mâncarea de peşte cu sos de usturoi.
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Borş de peşte
600 g peşte proaspăt (somn, crap)
1 ceapă mare sau un fir de praz
2 ardei graşi
500 g roşii decojite
1 l borş sau zeamă de varză
1 legătură de leuştean (poate fi şi uscat)
1 lămâie

Peştele se curăţă de solzi, branhii şi intestine (la crap se scoate şi osul amar), se taie bucăţi potrivit de mari, apoi se spală cu apă rece, se lasă la scurs şi se pune la rece;

În 2 litri de apă fierbinte se adaugă ceapa tocată mărunt şi ardeiul gras tăiat felii. Se lasă să fiarbă înăbuşit 15-20 minute, apoi se adaugă roşiile şi se condimentează cu sare;

Se toarnă borşul, se lasă să clocotească şi se spumează. Se adaugă bucăţile de peşte şi se fierbe 15-20 minute;

Se ia de pe foc şi se potriveşte la gust cu sare şi zeamă de lămâie. Se adaugă leuştean verde (sau uscat) tocat, se acoperă şi se lasă 5 minute. Când se serveşte, se mai poate adăuga leuştean, dar numai verde, proaspăt tocat.

E. MÂNCĂRURI
Mâncare de peşte cu sos de usturoi – specific grecesc
Peşte cu sos de usturoi este o bunătate de peşte gătit greceşte, care se face uşor şi rapid. Peştele gătit după reţeta de peşte cu sos de usturoi este fraged, delicios şi destul de săţios. Iar sosul preparat după reţetă, va pune în evidenţă gustul acestui peşte cu sos de usturoi şi-i va da un aspect deosebit.

4 fileuri de peşte alb (fără pieliţă)
50 g făină amestecată cu un vârf de cuţit de praf de copt
1 ou
100 ml bere
80 ml ulei de măsline
50 g pesmet

Pentru sos
2 cartofi mari cruzi, curaţaţi de coajă
4 caţei de usturoi (raşi)
1 lingură oţet alb
sare şi piper după gust
80 ml ulei de măsline.

Se taie fileurile în două (pe lung) şi se zvântă cu un şerveţel absorbant;

Se cern într-un castron făina şi praful de copt şi se încorporează, puţin câte puţin, oul bătut cu bere. Se amestecă uşor, până ce s-a absorbit tot lichidul şi se obţine un aluat neted;

Se încinge uleiul într-o tigaie, se dau fileurile de peşte întâi prin aluat şi pe urmă prin pesmet şi se prăjesc, câte două minute pe fiecare parte, până ce se rumenesc frumos;

Se scot din tigaie, se lasă să se scurgă (pe hârtie absorbantă) şi se ţin la cald;

Se prepară sosul: cartofii tăiaţi cubuleţe se fierb aproximativ 8 minute, se scurg şi se sfărâmă - într-o crăticioară - cu furculiţa;

Se adaugă usturoiul şi oţetul, se amestecă bine, se sărează şi se piperează. Se încorporează şi uleiul, amestecând până ce se îngroaşă şi se înmoaie, circa 5 minute. Sosul astfel preparat se serveşte cu peştele cald.

F. DULCIURI
Clătite cu cartofi, griş şi mere

1 lingură de cartofi raşi pe răzătoarea mică
3 ouă
6 linguri griş
1 pahar mere rase tot pe răzătoarea mică
100 g ulei
Sare

Se amestecă cartofii cu ouăle, grişul şi sarea;

Se adaugă merele rase şi se amestecă bine;

Se unge tigaia cu un pic de ulei şi se înfierbântă bine, se pune câte o lingură din conţinutul de mai sus şi se prăjeşte pe ambele părţi.

miercuri, 10 februarie 2010

DE TOATE PENTRU TOTI

0 comentarii
A. PLĂCINTE
Papanaşi prăjiţi
• 300 g brânză de vaci
• 3 ouă
• 3 linguri făină
• Sare
• Ulei pentru prăjit
• 200g smântână
Se freacă într-o cratiţă brânza de vaci cu gălbenuşurile, făina şi sarea şi la sfârşit se adaugă albuşurile bătute spumă.
Compoziţia nu trebuie să fie prea tare.
Se ia din compoziţie cu lingura şi se modelează cu mâna pudrată cu făină papanaşi potrivit de mari, care se prăjesc în ulei încins pe ambele feţe până se rumenesc uniform.
Se servesc cu smântână imediat ce sunt gata.

B. SALATE
Salată de peşte sărat
• 300 g peşte sărat
• 1 kg cartofi
• 200 g ceapă
• 300 g fasole albă
• 150 g măsline
• 200 g castraveţi muraţi
• 80 g ulei
• 40 ml oţet
• Piper
• Eventual sare dacă mai e nevoie
Peştele se desărează, se curăţă, se îndepărtează capul şi coada şi se taie felii late de 1 cm.
Cartofii se fierb în coajă, se curăţă şi se taie felii subţiri.
Ceapa se taie peştişori şi se fierbe 10 minute în apă cu oţet.
Fasolea se fierbe separat schimbând 3-4 ape în timpul fierberii, apoi se scurge.
Castraveţii muraţi se taie cuburi.
Se amestecă totul, se adaugă măslinele, uleiul, oţetul şi se potriveşte gustul de piper şi sare.
Se aranjează pe un platou şi se decorează după dorinţă şi inspiraţie.

C. SOSURI
Sos de ciuperci cu smântână
• 300 g ciuperci
• 1 lingură unt
• Sare
• Piper
• 2 – 3 linguri smântână
• Pătrunjel
• Mărar
• Sos alb preparat din:
- 1 lingură unt
- 2 linguri făină
- Apă
- Sare
- Piper
Se spală şi se taie felii ciupercile; se pun într-o cratiţă cu untul, sarea şi piperul să fiarbă acoperit în zeama lor.
Se face sosul alb care se stinge cu apă.
Se adaugă ciupercile înăbuşite şi puţin pătrunjel şi mărar tocat.
După ce au fiert împreună se rectifică consistenţa sosului prin fierbere sau diluare cu apă.
Se pun apoi 2 – 3 linguri smântână.
Se mai dă un clocot şi apoi se poate servi.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Borş de peşte
• 750 g peşte
• 150 g morcovi
• 100 g ţelină
• 100 g ceapă
• 100 g ulei
• 250 g roşii
• 1.5 l borş de putină
• 1 legătură leuştean verde
• 1 legătură pătrunjel verde
• Sare
Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte în ulei, se adaugă morcovii şi ţelina tăiate rondele şi se călesc împreună încă 15 minute, se sting cu apă şi se pun la fiert.
Peştele se curăţă de solzi, se spintecă, se scot intestinele, branhiile şi osul amar şi se spală în mai multe ape.
Când zarzavatul este aproape fiert se pune peştele tăiat în bucăţi şi borşul fiert separat şi se lasă să mai fiarbă 15 minute.
Se adaugă apoi roşiile, curăţate de coji şi seminţe şi tăiate cuburi şi se potriveşte gustul de sare.
În final se adaugă leuşteanul şi pătrunjelul tăiate mărunt.

E. MÂNCĂRURI
Caras cu sos de ciuperci

Reţetar : 1 kg caras proaspăt, 500 g ciuperci, 2 roşii, 100 g făină, 200 ml ulei, sare, piper.
Mod de preparare : peştele se curăţă, se spală, se taie în bucăţi de mărime potrivită, apoi se tăvălesc bucaţile prin făină şi se pun la prăjit într-o tigaie cu grăsime încinsă; ciupercile se curăţă, se spală, se taie în cubuleţe şi se călesc în ulei, apoi se sting cu puţină apă şi se înăbuşă o jumătate de oră, împreună cu roşiile tocate mărunt. Se potriveşte sosul de sare şi piper. Într-o tavă se aşază câteva nuieluşe de-a latul, formând un fel de grătar pe care se aşază bucaţile de peşte (acestea nu trebuie să intre în contact direct cu tava) şi peste ele se toarnă sosul de ciuperci, după care se introduce tava la cuptor pentru 15 minute.

F: DULCIURI
Cremă de prune uscate
• 25 buc prune uscate
• 50 g stafide înmuiate
• 1 pahar smântână
• 3 linguri nuci măcinate
• Puţin sirop de fructe
Se spală bine şi se înmoaie prunele în apă călduţă din ajun.
Se scurg de apă, se scot sâmburii şi se dau prunele prin maşina de tocat.
Se amestecă cu nucile măcinate, stafidele, siropul de fructe şi smântâna.
Se bat toate cu telul.
Se pune crema în pahare şi se ţine la gheaţă.
Se serveşte rece.

Iată ceva foarte interesant:
• ABRAHAM LINCOLN SI J.F. KENNEDY
Puneti un profesor de istorie sa explice aceste lucruri – daca poate !

Abraham Lincoln a fost ales in Congres in 1846.
John F. Kennedy a fost ales in Congres in 1946.
Abraham Lincoln a fost ales Presedinte in 1860.
John F. Kennedy a fost ales Presedinte in 1960.
Numele Lincoln si Kennedy contin fiecare cate 7 litere.
Ambii au fost foarte preocupati de apararea drepturilor omului.
Sotiile ambilor au pierdut o sarcina in timpul in care au locuit la Casa Alba.
Ambii Presedinti au fost impuscati intr-o zi de Vineri.
Ambii Presedinti au fost impuscati in cap.
Secretara lui Lincoln se numea Kennedy.
Secretara lui Kennedy se numea Lincoln.
Ambii au fost asasinati de Sudisti.
Ambii au fost succedati de Sudisti, pe nume Johnson.
Andrew Johnson, ce l-a succedat pe Lincoln, s-a nascut in 1808.
Lyndon Johnson, ce l-a succedat pe Kennedy, s-a nascut in 1908.
John Wilkes Booth, cel ce l-a asasinat pe Lincoln, s-a nascut in 1839.
Lee Harwey Oshald, cel ce l-a asasinat pe Kennedy, s-a nascut in 1939.
Ambii asasini erau cunoscuti dupa toate cele 3 nume.
Ambele nume sunt compuse din 15 litere.
Lincoln a fost impuscat intr-un teatru numit ‘Kennedy’.
Kennedy a fost impuscat intr-o masina numita ‘Lincoln’.
Booth a fugit din teatru si a fost prins intr-un depozit.
Oswald a fugit dintr-un depozit si a fost prins intr-un teatru.
Booth si Oswald au fost asasinati inainte de proces.
Si iata ‘bomboana de pe tort’ :
Cu o saptamana inainte ca Lincoln sa fie impuscat, el se afla in Monroe, Maryland.
Cu o saptamana inainte ca Kennedy sa fie impuscat, el se afla cu Marilyn Monroe.

VIAŢA E CA O CAFEA BUNĂ....depinde de ceaşcă şi dacă este posibil ca în fiecare zi să fie o ceaşcă nouă şi din ce în ce mai frumoasă şi daca se poate mai scumpă ...
• O femeie bătută rău se duce la doctor.
Doctorul:
– Ce s-a întâmplat?
– Nu ştiu ce să mă mai fac. De fiecare dată când soţul meu vine acasă băut, mă bate de mă rupe.
– Am un leac foarte bun pentru asta. Când soţul tău vine acasă băut, tu imediat iei o cană de ceai de muşeţel şi faci gargară şi tot faci gargară.
Două săptămâni mai târziu, femeia, arătând proaspătă şi renăscută, se întoarce la doctor.
– A fost o idee strălucită. De fiecare dată când soţul meu venea acasă baut, eu făceam doar gargară cu ceai de muşeţel, şi el nici măcar o dată nu m-a atins.
– Vezi dacă-ţi ţii gura!

LA RUGACIUNE

1 comentarii

Fantastice

0 comentarii

marți, 9 februarie 2010

AFIN

0 comentarii
*
AFIN




Vaccinum myrtillus Fam. Ericaceae.
Denumiri populare: afene, afin de munte, afine
-negre, afinghi, asine, coacă, cucuzie, pomişoare
În tradiţia populară: este preţuit pentru fructele sale
dulci-acrişoare, la culesul cărora în iunie-iulie, se folosesc în
multe părţi piepteni speciali.
Din afine se prepară băuturi răcoritoare şi alcoolice
(sirop şi afinată) şi produse alimentare (gem, marmeladă)
Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar în trecut
se folosea la vopsitul firelor şi ţesăturilor.
În zonele montane, fructele uscate sau plămădite în
rachiu se întrebuinţau în mod curent contra diareei. Din
ramurile cu frunze, lăsate să se usuce, uneori în amestec
cu alte plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru
diaree, dureri de stomac, crampe ci şi în boli de piept şi
de inimă. În unele părţi contra diareei se făceau turte din
afine şi făină din sâmburi de măsline, care se dădeau
bolnavului să le mănânce, fierte în amestec cu frunze de
mesteacăn, laur (Datura stramonium) şi traista
ciobanului, se foloseau contra diabetului.
Compoziţie chimică: frunzele conţin arbutină, tanin,
derivaţi flavonici, derivaţi antocianici, hidrochinonă,
mirtilină, ericolină, neomirtilină, etc; fructele- tanin, pectine,
mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina B1, B2, C, E,
PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic,
malic, lactic, principii bacteriostatice..
Acţiune farmaceutică; au proprietăţi astringente în
fructe există şi proprietăţi antibiotice, antiseptice,
bacteriostatice, scade zahărul din sânge, antidiareic, diuretic,
antiseptic urinar, creşte acuitatea vizuală, adjuvant al
diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal,
antihelintic, creşte acuitatea vizuală, antiseptic urinar,
adjuvant în tratarea diabetului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: frunzelediabet,
afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte,
ateroscleroză, balonări, candidoze, cistite, diaree, enterită,
gută, infecţii urinare, reumatism.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: Fructeleafecţiuni
buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte,
anorexie, arsuri, ateroscleroză, azotemie, balonări, bronşite,
cancer (preventiv), candidoze, cicatrizarea rănilor, cistite,
colesterol mărit, colibaciloză, convalescenţă, cosmetică
(tratamente), cuperoză, dermatite (diverse), diabet, diaree,
dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentaţie şi
putrefacţie, faringite, gută, hemoroizi, hepatită, hipertensiune,
imunitate scăzută, infecţii urinare, insuficienţă biliară,
metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiurază,
prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febră
tifoidă, tulburări de circulaţie, tuberculoză pulmonară,
ulceraţii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.
Preparare; frunze- 2 linguriţe de frunze mărunţite se
vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară, se bea în cursul unei zile.
-2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi
se fierb apoi timp de 15 minute. Se folosesc la tratarea
diareei, antiseptic urinar şi uşor diareic.
Fructele- 2 linguriţe de fructe se vor pune la 500 ml
apă. Se va fierbe la foc mic 30 minute. Se va bea călduţ în
decursul unei zile.
-2 linguriţe de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apă de
seara până dimineaţa la temperatura camerei. A doua zi se va
bea în decursul zilei.
-2 linguriţe de fructe uscate se vor pune la 250 ml apă. Se
fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni
pe zi.
-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahăr la fiert.
Se ţin timp de 30 minute, după care se pun în sticle cu gura
mai largă. Se închid bine şi se pot folosi în tot cursul anului.
-1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahăr. Se fierb
apoi până se leagă siropul. Se pot folosi în tot cursul anului la
diferite băuturi răcoritoare.
-Fructe uscate se vor transforma în praf cu ajutorul râşniţei de
cafea. Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă. Se
va ţine timp de 10 minute, după care se înghite.
-Gemuri şi dulceţuri se pot face conform reţetelor
tradiţionale. Se iau câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Tinctură (se poate face şi din frunze la diabetici) se folosesc
fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite şi 5 părţi alcool
alimentar de 70. Se ţine 15 zile, apoi se vor strecura. În
timpul celor 15 zile se va agita des şi se ţine la temperatura
camerei. Se va lua câte 20 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi
diluată cu puţină apă.
-Vin- la 1 litru de vin de struguri de bună calitate se vor pune
50 g de fructe proaspete zdrobite. Se lasă timp de 8 zile la
temperatura camerei agitând des. Du aceia se va strecura şi se
complectează lichidul obţinut tot cu vin la un litru. Se va
putea consuma copii câte o linguriţă de vin, iar adulţi până la
un păhărel de 50 ml de 3 ori pe zi. Se preferă să se consume
înainte de mese cu 15 minute.
-Lichior- la 500 ml de votcă de 40se va pune 50-100 ml
tinctură de afine. Se va putea consuma câte un păhărel (50
ml) de 3 ori pe zi.
-Afinată.(nu se va consuma de diabetici) peste fructele de
afine zdrobite se va pune zahăr. La 1 kg de afine se va pune 1
kg de zahăr. Se ţin în damigeană sau o sticlă mai mare timp
de 7-8 zile. Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leagă la
gură doar un tifon pentru a nu intra muştele sau alte insecte.
Se va pune după 8 zile 1 litru de alcool alimentar de 80. Se
mai lasă apoi cu alcool timp de 10 zile, după care se va
scurge sucul dar nu în totalitate. Lichidul rezultat va fi pus în
sticle ermetic închise. Lichidul, acesta se poate păstra foarte
mult şi cu cât trece timpul va primi o savoare mai deosebită.
Peste fructele lăsate se mai poate pune votcă la 40şi se mai
lasă timp de 20 de zile după care se poate filtra şi se pune în
sticle închise ermetic. Se poate folosi câte un păhărel la
nevoie de 3 ori pe zi. Este foarte eficient. Se poate folosi şi
diluat.
Administrare pe afecţiuni.
Afecţiuni buco-faringiene:
Având în vedere faptul că în aceste afecţiuni apar de
obicei leziuni foarte dureroase şi cu alte produse de asemenea
se produc dureri, se va face o cură cu fructe proaspete, care
pe lângă faptul că vindecă afecţiunea pot şi să întărească
imunitatea organismului, având în vedere că fac acest lucru
fără dureri. Se va consuma pentru aceasta câte 100 g de fructe
de 3 ori pe zi, (15-30 zile).
Se mai poate folosi-dar rezultatele sunt mai modesteceaiul,
pudra din fructe sau frunze. Se va căuta ca în aceste
cazuri să se ţină ceaiul cât mai mult în gură. La fel se va
proceda şi cu praful (din frunze sau fructe). Se mai poate
combina cu ceaiul de busuioc şi se îndulci cu miere polifloră.
La această afecţiune este foarte utilă mierea care se va
consuma cât mai des în cursul zilei luată sub diferite forme.
Afecţiuni coronariene.
Indiferent de tipul afecţiunii este foarte util consumul
fructelor proaspete sub formă de cură, sau pulbere care se va
obţine din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri
sau alte forme (tincturi, praf, etc) din următoarele plante:
traista ciobanului, păducel, roiniţă, vâsc.
Se poate face un tratament de lungă durată în funcţie
de tipul afecţiunii şi de vechimea bolii, dar şi de
medicamentele care se consumă. Combinaţia aceasta de
plante poate să facă inutilă folosirea altor medicamente
sintetice. În toate cazurile când este vorba despre o afecţiune
cronică, se va încerca şi aplicarea unui tratament naturist care
s-ar putea foarte bine să aducă o îmbunătăţire a stării de
sănătate sau chiar vindecarea, mai ales dacă se face cu toată
seriozitatea.
Infuzia din frunze se va bea fracţionat câte 500 ml pe
zi. Este un protector al vaselor capilare, foarte util în toate
afecţiunile inimii. Se poate lua şi în diferite combinaţii cu alte
plante.
Plante care ajută sistemul nervos: talpa gâştei, roiniţă,
rozmarin, valeriană, sunătoare.
Plante cu acţiuni cardiotonice: traista ciobanului,
păducel, vâsc, lăcrămioare.
Antocianinele din fructele de afine se folosesc în
industria de medicamente pentru obţinerea medicamentelor
care au acţiune venotonică şi mai ales de reglare a
permeabilităţii capilare, lucru foarte util în toate afecţiunile
coronare.
Afte: vezi afecţiunile bucale (are acelaşi tratament).
Arsuri: principiile active atât din frunze cât şi din
fructe sunt astringente şi antiseptice. Înseamnă că ajută la
strângerea ţesuturilor, contribuind la vindecare şi cu atât mai
mult având şi principii antibiotice fac să se distrugă o serie de
microbi. Pentru uz extern se vor folosi cantităţi duble la
ceaiuri în comparaţie cu tratamentul intern. Tinctura se poate
dilua cu apă în funcţie de sensibilitate. Se preferă maceratul
sau infuziile care sunt foarte utile.
Anorexie: fructele consumate crude o perioadă cât mai
lungă ajută la refacerea poftei de mâncare. Se poate în afara
sezonului să se folosească însă tinctura sau chiar afinata. Se
mai poate asocia însă la această afecţiune şi o serie de plante
amare din plante ca : genţiana, ţintaura, pelin, etc. Cu acestea
se vor face ceaiuri care vor ajuta la o mai puternică eliminare
de sucuri gastrice şi biliare şi prin aceasta vor mări pofta de
mâncare.
Ateroscleroză: această afecţiune este foarte greu de
tratat fără un regim alimentar adecvat. Afinele însă sub orice
formă, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot da în
reuşita unui tratament şi implicit pentru vindecare. Afinele
sunt renumite pentru faptul că scad zahărul din sânge. Scad
de asemenea nivelul colesterolului „rău”. Tot ele mai ajută la
curăţirea arterelor şi venelor sau al capilarelor, lucru ce va
face ca locul afectat să fie mai bine irigat cu sânge şi în acest
fel contribuind la o vindecare mai rapidă. Se mai poate folosi
şi ardeiul iute sub formă de frecţii în dureri pentru
intensificarea circulaţiei sângelui. De asemenea ceaiuri de
castan, vâsc, sulfină, păducel pot ajuta şi ele.
Azotemie: infuzii, decocturi, suc, sirop, dulceaţă,
afinată în cantităţi de câte 2 ceaiuri pe zi sau câte o linguriţă
de sirop sau dulceaţă sau câte 10 ml de tinctură luat de 3 ori
pe zi în funcţie de ce aveţi la îndemână. Se va face o cură de
30 de zile timp în care se va lua concomitent şi tratamentul
instituit de medicul curant.
Menţionăm faptul că afinele sub orice formă sunt un
bun antibiotic pentru agenţii patogeni de la nivelul renal.
Balonări: în acest caz fructele sub orice formă,
proaspete sau praf sunt foarte utile. În cazul fructelor
proaspete se vor consuma 100 g de fructe de 3 ori pe zi.
Praful din fructe uscate se poate lua câte o linguriţă de 3 ori
pe zi. Toate acestea sunt utile în cazul balonărilor. Mai
menţionăm şi alte ceaiuri care se pot face din : chimion,
fenicul, busuioc, etc.
Pe abdomen se pot pune în acest caz comprese calde
pentru calmarea durerilor.
Bronşite: în aceste afecţiuni se folosesc fructele pentru
că sunt bactericide şi antiseptice. Se vor folosi sub diferite
forme care vă sunt la îndemână. Se mai poate să vă fie de
ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciuboţica cucului sau
lichenul de Islanda cu care se vor face ceaiuri îndulcite cu
miere şi se consumă calde.
Tot mierea în combinaţie cu suc de lămâie şi apă este
indicată, pentru a mării cantitatea de vitamina C care poate
ajuta la aceste afecţiuni. Se mai pot face inhalaţii sau băi cu
esenţe de brad, mentă, etc. Notăm de asemenea foarte util
ceaiul de scai vânăt, cu o linguriţă de tinctură de afine, sucul
de la o jumătate de lămâie cu miere. Se pot bea 3 astfel de
ceaiuri pe zi alternând între ele însă este preferabil să se
consume înainte de mese.
Candidozele- apar frecvent la cei care au făcut
perioade lungi de tratament cu antibiotice. Aceste afecţiuni
trec cu ajutorul curei de fructe de 100 g de 3 ori pe zi- se va
ţine aceasta timp de 30 de zile. În lipsa fructelor proaspete se
pot lua infuzii din frunze sau decocturi din fructe. Se poate de
asemenea lua praf de fructe după masă să se ţină în gură
pentru 10 minute, apoi să se înghită cu apă. Dacă nu aveţi
puteţi să faceţi infuzii şi din frunze, câte un ceai de 3 ori pe
zi. Atenţie însă la constipaţie pentru că toate acestea sunt
constipante şi ar fi foarte bine să vă alimentaţi în timpul
acestui tratament cu o alimentaţie laxativă.
Cancer: -preventiv- toţi cei care au în familie pe
cineva suferind de cancer, sau chiar sunt suspectaţi de
anumite forme de cancer, este bine să consume fructe de afine
sub formă de cură timp de 20 de zile pe an. În acest caz se va
consuma câte 100 g de 3 ori pe zi.
Cicatrizarea rănilor: ceaiul din frunze sau chiar
frunzele cu care s-a făcut ceai (cataplasme) ajută la o mai
rapidă cicatrizare a rănilor. Aici notăm faptul că din 10 g de
praf care se vor amesteca cu 50 g de grăsime ( unt fiert
clarificat, untură, etc) fiert pe baia de apă timp de 3 ore, apoi
strecurat, dă o bună alifie care este mai eficientă dacă se
aplică de 2 ori pe zi, mai ales dacă aveţi posibilitatea să
puneţi în ea şi puţin propolis brut (se încălzeşte apoi pe baia
de apă) sau răşină de brad, caz în care va trebui să fie
strecurată deoarece răşina de brad poate să aibă impurităţi.
Cistite: se pot face infuzii sau alte forme galenice din
frunze cu concentraţie dublă. Cu acestea se vor face spălături
vaginale de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea
ceai de cel puţin 2 ori pe zi. Notăm aici combinaţia care se
poate face cu flori de gălbenele sau cu flori de coada
şoricelului- caz în caz în care se pot lua intern şi să se
folosească şi în spălături, combinaţia fiind mai eficientă. Se
mai pot folosi de asemenea ovule de propolis de la Apicola)
se de asemenea se va feri de frig şi umiditate. Se va întări de
asemenea imunitatea organismului.
Colesterol mărit: pe lângă faptul că fructele curăţă
pereţii arterelor ajută şi la eliminarea colesterolului „rău” din
organism. Se pot consuma în orice cantitate şi sub orice
formă. Curele în special de fructe nu strică nimănui, în afară
de cele cu alcool care nu se vor lua în cantităţi mari. Restul se
poate folosi oricât de mult. Fructele conţin foarte mult
potasiu şi au foarte puţine calorii, lucru care trebuie cunoscut
de cei care fac tratament cu acest produs.
Colibaciloză: ori care din preparatele din fructe sau
chiar din frunze sunt utile la combaterea acestei afecţiuni. De
fapt prima acţiune este la nivelul stomacului şi intestinelor,
ori dacă vom analiza folosirea acestei plante, în istoricul ei
vom constata că prima dată a fost folosită pentru acţiunea ei
asupra stomacului şi intestinelor. Abia după ce s-a analizat cu
atenţie compoziţia chimică, s-a descoperit că planta poate fi
utilizată şi în alte afecţiuni. Într-adevăr această afecţiune trece
relativ repede (10 zile) cu oricare din tratamentele cu afin.
Indiferent că avem o afecţiune acută sau chiar cronică ea va
trece cu această plantă. Bine-nţeles că este indicat să se
consume în timpul tratamentului şi iaurt, care contribuie
foarte mult la refacerea florei microbiene utile intestinelor şi
în acest fel boala va trece mai repede. Notăm şi la această
afecţiune că în cazul folosirii şi a preparatelor din farmacia
stupului (propolis, miere, păstură, lăptişor de matcă, apilarnil,
etc) această afecţiune va trece mult mai repede şi în plus se
va întării imunitatea organismului.
Convalescenţă: după orice afecţiune indiferent de
natura localizării sau de alte considerente, este foarte util să
se facă un tratament cu fructe de afine care vor contribui la
dispariţia a o serie de efecte secundare care pot să fie după
tratamentele aplicate cu medicamente. Se va face o cură de
minimum 10 zile cu oricare din preparatele din fructe pe care
le aveţi la îndemână.
Cosmetică: se pot folosi atât frunzele cât şi fructele
sub diverse forme (măşti, comprese, cataplasme, spălături,
etc) în special pentru efectul astringent şi antibacterian la
toate tipurile de ten.
Se amestecă în funcţie de tipul de ten cu smântână,
lapte, o parte de plante cu 2 părţi din acestea din urmă, se ţine
o parte pe faţă timp de 20 de minute, apoi se va spăla cu apă
caldă. Este foarte eficient în special pentru riduri. Se mai
poate combina cu tărâţe, caolin, argilă, etc, în funcţie de
afecţiune sau de tipul tenului. În cazul tenului uscat însă nu se
va folosi în nici un caz tinctura care usucă şi mai tare tenul.
Tinctura este însă foarte potrivită la tenurile grase.
Tratamentele acestea cosmetice se vor putea face atât
la centrele specializate cât şi la domiciliu.
Cuperoză: în acest caz se vor folosi frunzele din care
se va face un ceai (4 linguriţe mărunţite la 250 ml apă
clocotită), după strecurare se vor pune comprese pe locurile
afectate, de 2 ori pe zi. Este foarte utilă în acest caz aplicarea
uleiului de Ricin cald local. De asemenea se mai pot folosi cu
mare succes o serie de ceaiuri din: vâsc, păducel, sulfină.
Diabet: se recunoaşte că această plantă este
indispensabilă celor care sufere de această afecţiune. De fapt
afinul este denumit insulina vegetală. Fără această plantă nu
se poate efectua un tratament corect al diabetului.
Notăm doar faptul că se poate folosi absolut orice
formă de preparat care nu conţine zahăr sau miere. Se vor
combina însă şi cu ceaiuri de: cozi de cireşe, păstăi de fasole,
brusture, mesteacăn şi alte plante care pot contribui la
diminuarea zahărului din sânge şi la o mai bună funcţionare a
pancreasului.
Diaree: cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate
scăpa foarte uşor de acest simptom destul de frecvent. Notăm
doar faptul că şi în cazul în care este vorba despre o infecţie
sau chiar o toxiinfecţie alimentară este util tratamentul cu afin
deoarece acesta poate să distrugă eventualii germeni
patogeni. Se va folosi orice formă de preparat aveţi la
îndemână, atât timp, până se restabileşte normalizarea
scaunului. În cazul diareei, de foarte multe ori o singură
linguriţă de tinctură poate să rezolve rapid acest simptom atât
de neplăcut. În cazurile în care este perturbată grav flora sau
există o serie de agenţi patogeni mai puternici, se va face un
tratament de mai lungă durată, caz în care este indicat să se
folosească şi tinctura de propolis şi de asemenea se poate
consuma iaurt care ajută la refacerea florei microbiene utile a
aparatului digestiv.
Dizenterie: în această afecţiune sucul din afine sau
tinctura sunt foarte utile. Se va lua doar cu aprobarea
medicului curant care tratează această afecţiune.
Eczeme: în acest caz compresele cu frunze fierte sau
chiar cu fructe sunt de mare ajutor. Se pot face creme care să
ajute la o serie de eczeme sau alte afecţiuni dermatologice
(50 g grăsime cu 10 g de plantă mărunţită indiferent că sunt
fructe sau frunze) se fierb pe baie de apă, se strecoară, se
aplică de 2 ori pe zi după o prealabilă spălare.
Edeme: datorită faptului că afinele şi preparatele din
afine curăţă arterele şi capilarele sunt foarte indicate.
Suplimentar mai putem spune că aceste fructe conţin mult
potasiu şi deci sunt indicate în tratarea oricăror edeme.
Tratamentul extern se poate face cu cataplasme de
frunze de afine sau de brusture.
Remarcăm de asemenea că scoarţa de soc (ceai din 2
linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă. Se fierbe 15
minute) este foarte util atât intern cât şi extern. Se poate
combina foarte bine cu afinele.
Enterite- indiferent că sunt de fermentaţie sau de
putrefacţie se pot vindeca prin folosirea afinelor sub orice
formă. Se va face tratament până la deplina vindecare
indiferent că este vorba despre o afecţiune cronică sau una
acută.
Faringita: ceai din frunze sau fructe se va consuma
călduţ cu înghiţituri mici. Se poate combina la această
afecţiune cu ceaiuri de lichen de Islanda şi nalbă. Primul
pentru efectul antibiotic şi al doilea pentru efectul emolient.
Se vor putea de asemenea face băi sau inhalaţii cu esenţă de
brad şi comprese sau cataplasme din frunze de afin.
Gută: oricare din preparatele din afin ajută. Se va
folosi însă ceai de lămâie, frunze de mesteacăn, frunze de
frăguţe, frunze de frasin, etc.
Hemoroizi: o cură cu produse din afin sub orice
formă. De asemenea se vor face băi locale cu ceai concentrat
don frunze de 2 ori pe zi, sau cel puţin după fiecare scaun
obligatoriu. Intern ajută pentru că reglează activitatea venelor
contribuind la curăţirea lor.
Hepatită: afecţiunile hepatice de orice natură sunt
influenţate în bine deoarece acţiunea acestei plante este una
de curăţire a sistemului sanguin şi prin aceasta implicit una
de curăţire a ficatului.
Hipertensiune: potasiul din fructe menţine echilibrul
fluidelor din organism, lucru care ajută foarte mult celor cu
această afecţiune. Se mai pot însă folosi şi alte preparate sau
soluţii.
Imunitate scăzută: o cură cu fructe de 20 de zile este
foarte indicată, în această afecţiune. Indiferent însă dacă se
vor folosi sub formă de tinctură sau altă formă toate sunt utile
mai ales dacă se va combina şi cu Echinaceea şi cu o serie de
produse ale stupului.
Insuficienţă biliară: în acest caz este indicată cura de
20 de zile cu afine proaspete câte 100 g de trei ori pe zi, fiind
cea mai utilă.
Metroragii: se vor consuma ceaiuri din afine câte 3
ceaiuri din afin pe zi. Este foarte util ca să se combine aceste
ceaiuri cu coaja de stejar sau creţuşcă.
Micoze: fructe sau frunze şi sub orice formă este util
oricare din produsele cu afine. Această plantă este foarte utilă
la vindecarea acestei afecţiuni.
Obezitate: unii vor crede că glumim recomandând
afine în obezitate. Întradevăr afinele pot să constipe şi se
cunoaşte că în majoritatea cazurilor pentru obezitate se dau
tocmai tratamente laxative. Ei bine există şi cazuri când este
perturbat grav sau mai puţin grav tranzitul intestinal.
Afinele sunt cele care refac cel mai rapid traficul
intestinal reglându-l atât în constipaţie cât şi în cazul diareei.
În plus afinele reduc zahărul din sânge, ori majoritatea
obezilor sunt mari consumatori de dulciuri.
Oxiurază: fructele de afine consumate pe stomacul gol
câte 100 g pe zi, în cure de mai multe zile la rând constituie
cea mai uşoară metodă de a scăpa de oxiuri. Se poate
combina cu clisme făcute cu pelin.
Oftalmologie: mirtilina este responsabilă de o mai
bună funcţionare a muşchiului ocular. Deci consumul
fructelor de afine care conţin această substanţă pot ajuta prin
aceasta şi alte substanţe care le conţin la foarte multe
afecţiuni oculare. Se va consuma în aceste cazuri cu cât mai
mulţi morcovi consumaţi împreună cu afine. Se pot consuma
cruzi, sub formă de suc sau raşi. De asemenea afinele sunt un
bun antibiotic natural.
În cazurile de afecţiuni ale pleoapelor se vor pune
comprese cu ceaiuri călduţe pe ochii închişi de 3 ori pe zi.
Prurigo (mâncărimi): În toate cazurile se va face un
macerat în oţet. La 1 litru de oţet preferabil de mere şi miere,
se vor pune 50 g de frunze mărunţite de afine. Se lasă
acoperit pentru 8 zile apoi se strecoară. Se vor tampona
zonele cu mâncărimi cu o vată îmbibată în acest oţet aşa cum
este sau în cazul în care ustură se va aplica diluat.
Rectocolite: indiferent de forma sub care se prezintă
sunt indicate fructele de afine sub orice formă. Se pot face
însă şi băi cu infuzii din frunze de afine care sunt foarte utile
atât în băi cât mai ales în clisme.
Retinopatii: vezi oftalmologie.
Reumatism: ceaiul din frunze de 2 ori pe zi câte o cană
se bea intern. Pentru dureri se va folosi ardeiul iute.
Stomatită: vezi afecţiunile buco-faringiene.
Febra tifoidă: aici este vorba despre o afecţiune foarte
gravă, care poate fi tratată la spital însă se pot folosi şi
fructele de afine sub orice formă, pentru că distrug microbii şi
refac flora intestinală.
Tulburări de circulaţie: se va face o cură cu fructe de
afine sub orice formă ar fi de minimum 30 de zile. Se mai
poate adăuga însă şi o serie de plante care au acţiune
puternică asupra sistemului sanguin: arnică, sulfină, castan,
etc. Se pot face băi, cataplasme sau chiar luat intern.
Tuberculoză pulmonară: consumul fructelor câte 150-
200 g de 3 ori pe zi o perioadă mai lungă contribuie la o mai
rapidă vindecare, dacă se face concomitent cu tratamentul
medicamentos şi cu o hrănire corespunzătoare a
organismului, plus odihna care este foarte importantă la
această afecţiune. În trecut când nu erau atâtea medicamente
puternice se baza tratamentul doar pe odihnă şi hrană.
Ulceraţii cronice: în cazul ulceraţiilor cronice se poate
folosi foarte bine cataplasma din fructe proaspete. Acestea se
zdrobesc, se aplică local apoi se pansează peste aceste fructe.
În cazul leziunilor trebuie totuşi să se pună o faşă între fructe
şi rană, pentru a nu intra fructe în rană, mai ales dacă rănile
sunt mari. Se vor schimba o dată pe zi după o temeinică
spălare cu apă călduţă din ceaiuri medicinale.
Uremia: vezi guta.
Uretrite: acelaşi tratament ca în cistite
Viroze: se va face tratament cu fructe de afine timp de
30 de zile zilnic fie fructe fie ceai sau sirop. Se poate folosi
chiar tinctura.

joi, 4 februarie 2010

Ridichea neagra

0 comentarii
Ridichea neagra, leacul uitat al sezonului rece
publicat pe 3 Februarie 2010
Este o leguma pe care, nu de putine ori, o tratam cu indiferenta si uitare. Consumul de ridiche neagra creste insa imunitatea organismului si capacitatea acestuia de a lupta impotriva infectiilor. Si pentru frumusete, ridichea neagra face minuni. Gratie continutului de sulf, contribuie la combaterea acneei, iar mastile cu ridiche neagra curata excelent tenul, avand totodata un efect purifiant.

Si pentru frumusete, ridichea neagra poate face minuni. Gratie continutului de sulf, contribuie la combaterea acneei si a cosurilor, iar mastile cu ridiche neagra curata excelent tenul, avand totodata un efect purifiant. Se da prin razatoare o ridiche neagra curatata de coaja sau se sfarama cu ajutorul blenderului. Ulterior, se strecoara de suc pana cand se obtine un piure omogen care se aplica incalzit pe suprafetele de piele cu probleme si nu numai. Pret de 20 de minute se lasa sa actioneze pe suprafata tenului, dupa care se indeparteaza cu apa. Cu ajutorul unui disc demachiant, se tamponeaza obrazul cu zeama proaspata de ridiche neagra. Dupa alte 10 minute, se clateste obrazul cu apa minerala dezacidulata.

Trebuie mentionate si unele restictii ale consumului acestei legume. Din cauza goitrogenilor pe care ridichea neagra ii contine, persoanele cu afectiune ale glandei tiroide ar trebui sa evite consumul acestei legume. Consumata prea des, ridichea poate provoca meteorism, dureri hepatice, balonari, o respiratie nu tocmai placuta sau accelereaza procesul de secretie salivara. Ridichea nu este indicata nici persoanelor suferind de gastrita hiperacida.

Tot despre ridichea neagra se spune ca ar fi un afrodiziac deosebit...

Ridichea neagra

0 comentarii
Ridichea neagra, leacul uitat al sezonului rece
publicat pe 3 Februarie 2010
Este o leguma pe care, nu de putine ori, o tratam cu indiferenta si uitare. Consumul de ridiche neagra creste insa imunitatea organismului si capacitatea acestuia de a lupta impotriva infectiilor. Si pentru frumusete, ridichea neagra face minuni. Gratie continutului de sulf, contribuie la combaterea acneei, iar mastile cu ridiche neagra curata excelent tenul, avand totodata un efect purifiant.

Este o leguma pe care, nu de putine ori, o tratam cu indiferenta si uitare. Este o leguma, care, de cele mai multe ori, chiar si in sezonul rece, cand alte legume nu sunt disponibile, zace neglijata sau nebagata in seama pe tarabele din piete sau in rafturile supermarketurilor. Ochii si atentia cumparatorilor obisnuiti cu legume si fructe sofisticate nu se indreapta intotdeauna catre ea. Dar ridichea neagra este o leguma deosebita, cu numeroase beneficii si proprietati nutritionale si medicale de care ar fi pacat sa nu profitam. “Hreanul parizienilor” era considerat o leguma importanta in mesele copioase ale Parisului din perioada Renasterii. Poate ca asa ar trebuie sa fie si astazi. De ce?

Ridichea neagra are un continut ridicat de vitamina C ( trei sferturi din cantitatea zilnica recomandata) vitamina care, dupa cum se stie, are un rol important in prevenirea racelii, fiind unul dintre cei mai puternici antioxidanti. Din compozitia ridichii nu lipsesc nici sodiul, potasiul, fosforul, iod, sulf, magneziu, si nici vitaminele A, B chiar daca cele din urma sunt prezente intr-o cantitate mai mica. Cu toate ca in 100 grame de ridiche neagra se gasesc doar 24 calorii, ridichea neagra este o o leguma deosebit de nutritiva si de aceea am face bine sa nu o ocolim daca ne-am hotarat sa urmam o cura de slabire. Una peste alta, consumul de ridichea neagra creste imunitatea organismului si capacitatea acestuia de a se apara impotriva infectiilor, avand un efect tonic, detoxifiant si mineralizant. De aceea, in perioadele reci, cand suntem mai predispusi imbolnavirilor, se recomanda cu precadere consumul ridichiilor negre.

Ca si alte radacinoase, ridichea neagra favorizeaza o circulatie corecta a sangelui, ducand la scaderea colesterolului si prevenind aparitia bolilor de inima. Pe de alta parte, siropul de ridiche neagra calmeaza tusea si duce la eliminarea substantelor nocive din bronhii si plamani. Mai mult, ridichea neagra actioneaza precum un sedativ asupra sistemului nervos al organismului. Indeosebi in cazul copiilor, ridichea neagra poate fi folosita ca remediu impotriva rahitismului, ajutand la fixarea calciului si la fortifierea organismului, optimizand procesul de crestere si dezvoltare. Ridichea neagra este indicata la copii si pentru combaterea starilor de oboseala si anemie.

Ridichiile negre cresc pofta de mancare si au efect de calmare a durerilor de cap puternice. In plus, ridichiile negre sunt recomandate in cazul virozelor ajutand la scaderea febrei. Pentru ca ridichea neagra este un puternic tonic respirator, in cazul racelilor, o cura cu suc de ridichi poate duce rapid la desfundarea nasului si la potolirea tusei. 50-100 ml de suc de ridiche pe zi sunt suficienti. In cazul dischineziei biliare, sucul de ridiche neagra se consuma proaspat sau in amestec cu miere. Sucul de ridiche are meritul de a contribui intr-un procent destul de mare la macinarea si eliminarea pietrelor la fiere, ameliorand durerile.

marți, 2 februarie 2010

Muzica de relaxare

1 comentarii